Pentru ca personajul celebru Clark Kent sa devina Superman trebuia sa intre intr-o cabina telefonica sa se schimbe, ceea ce a adus popularitate nu numai protagonistului benzilor desenate din anii ’30 (si, ulterior, personajului de film), ci si micii constructii amplasate in spatiul public (de regula, pe trotuar), dotata cu un telefon, izolata de zgomotul mediului ambiant, in care se puteau efectua convorbiri, folosind monede sau cartele. Aceasta cabina a reprezentat, timp de zeci de ani, un adevarat simbol al culturii pop, cu un impact major in dinamica formelor de comunicare, avand in vedere ca telefonul mobil a intrat in uzul maselor abia in anii ‘90 ai secolului trecut.

Cat despre telefonul fix, chiar daca industriasul american, de origine scotiana, Alexander Graham Bell, in 1876, este cel creditat pentru inventarea telefonului, dispozitivul, astazi de neinlocuit, este varianta prototipului conceput de catre fizicianul german Philipp Reis, inca din anul 1860, bazat pe principiul functionarii urechii umane, aparat alcatuit dintr-o bucata de vezica de porc (cu rol de timpan) si o piesa de platina (cu rol de ciocanel). Tot Reis este cel care foloseste, pentru prima data cuvantul “telefon” pentru dispozitivul sau. Bell este, insa, cel care a primit patentul pentru inventarea telefonului.

Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului, Foto: en.wikipedia.org
Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului, Foto: en.wikipedia.org

Cabinele telefonice au deja o varsta considerabila, de peste 100 de ani. Inventatorul lor este americanul William Gray, cel care a constientizat necesitatea de a da un telefon din afara casei. El a primit brevetul pentru inventia sa la 13 august 1889, iar in 1891, a fondat Gray Telephone Pay Station Company, o societate care sa se ocupe de administrarea inventiei sale.

Primele cabine telefonice erau plasate, in general, in apropierea garilor, a statiilor de autobuz, in hotelurile bine cotate sau in banci, pe de o parte, pentru ca erau locurile in care exista cea mai mare probabilitate ca oamenii sa aiba nevoie sa comunice rapid si, pe de alta parte, pentru ca, folosirea intensa a telefonului public putea asigura salariul paznicului cabinei. Primele modele de cabine telefonice erau confectionate din scanduri din lemn masiv, lustruit, fara ferestre, iar cel care dorea sa foloseasca aparatul din interior era incuiat de catre un paznic, pana la terminarea conversatiei, pentru a preveni situatia ca respectivul client sa plece fara sa plateasca. Gray a fost sfatuit sa se gandeasca la conceperea unor cabine in care telefonul sa functioneze cu ajutorul fiselor, ca o varianta mai economica, eliminand nevoia angajarii unui paznic. In scurt timp, banca Hartford, din Conneticut, va fi prima institutie dotata cu telefon cu fise.

Avand in vedere impactul pe care cabina telefonica l-a avut asupra potentialilor sai utilizatori, companiile de telefonie au avut mare grija si in privinta design-ului si a confortului oferit de aceasta constructie. Se folosea, cu precadere, lemnul de mahon, podeaua era tapetata cu mocheta de plus, ceea ce asigura si o buna izolatie fonica. Treptat, locul mochetei a fost luat de metal, ulterior fiind eliminat si acesta.

In Marea Britanie, in anii ’20, s-a lansat un concurs pentru cea mai reusita cabina telefonica, in urma caruia a fost aleasa celebra cabina rosie, mandria englezilor, inalta de 2,40 metri si cu latura bazei de 90 de centimetri, conceputa de arhitectul Sir Giles Gilbert Scott. Modelul a fost imbunatatit in timp, pastrandu-i-se insa aspectul general, iar astazi, doua mii dintre aceste cabine sunt declarate monument istoric.

Citește și:  Cum putem defini termenul "vid"?

Cabinele moderne au evoluat catre structuri din plastic sau din aluminiu anodizat, pentru a fi protejate de efectul coroziv al intemperiilor. In ceea ce priveste designul, cabinele din lemn mai pot fi vazute in unele restaurante sau birouri private, dar doar pentru cei nostalgici. Usile masive din lemn au fost inlocuite, pe parcurs, cu usi rabatabile, care limitau insa accesul persoanelor cu handicap, de aceea au fost rapid inlocuite, iar telefonul a fost pozitionat mai jos, pentru a permite folosirea si de catre persoanele aflate in scaun cu rotile. Se pare ca evolutia societatii nu a dus si la un comportament mai  civilizat, de vreme ce a fost necesar ca, in zonele cu trafic intens, cabinele sa se construiasca din otel, pentru a preveni distrugerea lor, prin acte de vandalism.

Cabine telefonice englezesti, Foto: criticaldistance.blogspot.com
Cabine telefonice englezesti, Foto: criticaldistance.blogspot.com

Cabinele telefonice, astazi

In prezent, telefonia mobila face aproape inutile cabinele telefonice, dar inventivitatea umana nu cunoaste limite, asa ca, de exemplu, in orasul Shanghai, din China, 500 de cabine au fost transformate in puncte Wi-Fi. Pe de o parte, aceasta investitie este una foarte utila si convenabila, pe de alta este o ironie, pentru ca acest nou scop serveste pentru alimentarea unei tehnologii succesoare.

Cabinele telefonice mai sunt folosite si de catre cei din industria publicitatii, pentru reclame. Chiar daca utilizatorii nu mai intra pentru a da un telefon, aceasta nu inseamna ca nu trec pe langa ele. Mai mult, orasul New York castiga o suma de trei ori mai mare de pe urma inchirierii spatiului pentru reclama, decat castiga din apelurile telefonice propriu zise. In ultima instanta, e bine de retinut ca tehnologia care sta in spatele acestor cabine nu este una care a esuat, ci care a fost pur si simplu depasita de concurenta – aparitia telefoanelor mobile, cresterea popularitatii lor si aparitia serviciilor de comunicare prin internet, cum este, de exemplu, Skype-ul, permitand efectuarea de convorbiri telefonice cu video, gratuite, catre alti utilizatori Skype. In 2011, s-au inregistrat peste 900 de milioane de utilizatori ai acestui serviciu.

Pe site-urile de vanzari, englezii sunt gata sa plateasca in jur de cinci mii de euro pentru a achizitiona o cabina telefonica rosie, din timpul regelui George V (anii ’30), pe care sa o transforme in cabina de dus, acvariu, biblioteca sau bar.

Viitorul cabinelor telefonice este incert, chiar daca, la vremea lor, au insemnat un progres remarcabil. Companiile de telefonie de pretutindeni s-au reorganizat si au limitat serviciile la zonele mai izolate (sate, comune), unde cabinele mari, compacte, au fost inlocuite deja cu unele modulare, mai mici. Fisele au fost inlocuite cu cartele special concepute, iar sistemele de tip chiosc, care asigura o multitudine de optiuni de comunicare, sunt deja folosite in intreaga lume.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.