Ciocanitoarea Neagra, denumita stiintific si Dryocopus Martius, face parte din ordinul Piciformes, familia Picidae. Aceasta este cea mai mare ciocanitoare din toata Europa si are dimensiunile aproape cat ale unei ciori. Desi este o pasare timida, isi face auzit cu multa placere glasciorul simpatic, ea fiind cam scumpa la vedere fizic.
Ciocănitoarea Neagră (Dryocopus Martius) este cea mai mare ciocănitoare din Europa, o pasăre de talie impresionantă, care poate ajunge aproape la dimensiunile unei ciori. Aceasta se distinge prin penajul său negru lucios și smocurile de pene roșii prezente pe cap, mai pronunțate la masculi.
Deși este o pasăre retrasă și greu de observat, semnăturile sale sonore puternice o fac ușor de recunoscut. Cu un cioc robust, care poate perfora copaci bătrâni și putreziți, ciocănitoarea neagră joacă un rol esențial în pădurile de foioase și conifere din Europa și Asia.
Deci aveti sanse mai mari sa auziti o ciocanitoare neagra decat sa o vedeti, oricat de mult v-ati chinui. Masculii din aceasta specie se diferentiaza fata de femele prin simplul fapt ca au o caciula de culoare rosu aprins iar femele au doar o mica pata pe ceafa. Este obisnuita sa-si largeasca mereu scorbura pentru a dispune de un cuib spatios mai ales cand se mareste familia.
Unde o intalnim
Ciocanitoarea Neagra este intalnita cel mai des in padurile Europei de Est si in padurile Asiei, preferand atat padurile de foioase cat si padurile de rasinoase unde copacii cresc la o distanta mai mare unul fata de altul, insa e bine oriunde are spatiu suficient si nu o tulbura nimeni. Printre preferatele sale sunt insa padurile de fag si cele de brad, desi cuibul sau poate fi adesea gasit in padurile in care cresc plopi batrani si mai multi pini.
Cu siguranta, daca isi gaseste copacul potrivit, o pasare din aceasta specie isi va face cuib si intr-un parc. Ciocanitoarea Neagra este o zburatoare timida si destul de retrasa, chiar precauta si foarte rar se intampla sa cloceasca in apropierea zonelor populate de oameni. Ea se catara cu multa indemanare pe trunchiurile copacilor si se prinde cu ghearele sale ascutie de acestea inaintand cu prudenta in cautarea hranei, dar in acelasi timp isi sapa si scorbura pentru a-si construi cuibul.
Aceasta pasare este chiar o adevarata maestra in ale cautarii hranei, ea decojeste copacul de scoarta, reusind sa ajunga la insectele pe care le simte sub aceasta, in timp ce se tine cu ghearele si se sprijina cu coada sa rigida de copac.
Iar pentru a-si face cuib incepe sa gaureasca incet incet copacul cu ajutorul ciocului sau puternic ce are forma unei dalte. In timp ce-si cauta hrana Ciocanitoarea Neagra sare de pe un copac pe altul iar intre salturi ea produce un zgomot fermecator caracteristic: „pru-pru”.
Cum se hraneste
Ciocanitoarea Neagra prefera mai mult furnicile ce le gasesc in copaci, atat pe cele vii cat si pe cele moarte, iar de pe pamant aduna larve de insecte. Desi au un cioc puternic, aceste pasari nu sapa in copaci tineri, deoarece ele stiu ca acolo nu vor gasi hrana, ci sapa in copaci batrani sau in cei putreziti mai degraba, unde au sansa de a descoperi fel si fel de insecte ce vietuiesc sub coaja.
Aceste insecte ciocanitoarea le prinde cu ajutorul limbii sale lungi si subtiri care are la suprafata o substanta lipicioasa secretata in mod expres pentru prinderea insectelor. Desi specialitatea sa sunt furnicile, Ciocanitoarea Neagra mai consuma si larve de fluturi sau muste si pe timp de iarna se multumeste cu cautatul furnicilor, iar daca nu le gaseste, atunci trece la atacul stupilor de albine unde va gasi din plin hrana.
Inmultirea ciocanitoarelor negre
Ciocanitoarea Neagra este o pasare singuratica inafara perioadei de reproducere, iar cand aceasta incepe, pasarile incep si ele sa se caute una pe celalta. Imperecherea incepe practic in perioada sezonului rece, mai exact in timpul lunii februarie. Aceste zburatoare se cheama una pe alta prin intermediul unor zgomote ascutite, pe care le scot de multe ori stand ascunse intre crengi de copaci, in apropierea cuibului.
Ele isi marcheaza teritoriul prin lovirea copacului care le ascunde cuibul, mod prin care isi fac totodata si simtita prezenta. Au un dans nuptial specific imperecherii care purcede prin inclinarea capului in dreapta si in stanga. Nu de putine ori se intampla ca masculii sa intre in dispute, iar atunci inseamna ca vor face anumite miscari circulare cu ciocul si cu capul. Femela este cea care alege locul pentru asa zisul dans nuptial iar masculul alege copacul in care va fi cuibul si locul de clocit.
De regula un cuib ajunge pana la aproximativ 40 de centimetri in adancime si 22 de centimetri latime, acesta construindu-se in maxim patru saptamani, de catre ambii parteneri care fac cu randul.
Cand treaba este gata atunci ciocanitoarele vor incepe sa se imperecheze, dupa care femela depune ouale care sunt clocite de ambii parteneri, ei fac schimb de locuri cam odata la doua ore. Se pare ca sunt un cuplu perfect si se completeaza reciproc in toate activitatile „casnice”. Puii de Ciocanitoare Neagra in primele zece zile nu vor sa manance deoarece nu vad si nu simt nimic, dar fiind fortati, incep sa intre la normal incet incet.
Ciocanitoarea neagra este una dintre speciile care continua sa ne uimeasca pe zi ce trece iar unele dintre lucrurile neobisuite pe care nu toata lumea le stie sunt: in penajul lor nu exista deloc puf, au orificiul nazal tot acoperit de pene, pentru a se proteja si beau apa de la ploaie, apa pe care o gasesc in adancurile din scoartele copacilor robusti.
Rolul Ciocănitoarei Negre în pădurile europene
Ciocănitoarea Neagră nu este doar o pasăre impresionantă din punct de vedere fizic, ci și un element crucial în ecosistemul pădurilor. Prin activitatea sa de scobire a copacilor, aceasta contribuie la controlul populațiilor de insecte dăunătoare, precum larvele de gândaci și furnici.
De asemenea, scorbura lăsată în urma săpăturilor sale devine adăpost pentru numeroase alte specii, printre care păsările mai mici și mamiferele. În acest fel, Ciocănitoarea Neagră joacă un rol indirect în menținerea biodiversității în pădurile de foioase și conifere.
