România este casa unui număr impresionant de specii de păsări cântătoare, fiecare aducând un plus de culoare și sunet naturii. Printre acestea, ciocârlia (Alaudidae) este cunoscută drept cea mai gălăgioasă și energică, cucerind peisajele deschise cu trilurile sale constante.
Ciocârlia, alături de alte specii cântătoare, reușește să creeze o atmosferă vibrantă în câmpurile și pădurile noastre, având un impact esențial asupra ecosistemului local. Cântecul ei nu este doar un sunet frumos, ci și o manifestare a supraviețuirii și adaptabilității în natură.
Printre pasarile cantatoare, ciocarliile (Alaudidae) sunt pasari care se ridica pentru a canta, zboara drept sau in linii ondulate, se lasa in jos plutind incet si se prabusesc ca o piatra pe sol. Cantecul lor este simplu, dar mereu cu tonuri noi.
Ciocarlia motata (Galerida cristata)
Ciocarlia motata (Galerida cristata) are un mot de pene in mijlocul capului. Penajul pe partea dorsala este de culoare cafenie, alb pe partea ventrala, pieptul si partile laterale sunt roscate. Se hraneste in special cu insecte, uneori si cu seminte.
In tara noastra este cunoscuta sub numele de ,,ciocarlan” si este o pasare sedentara, obisnuita. Poate fi vazuta pe marginea soselelor sau pe campuri, iarna zburand in carduri mici. Este intalnita in Europa, Asia, India, China.
Cantecul ei este melodios si un pic monoton. Canta cand zboara, dar si cand sta pe sol. Se hraneste foarte mult vara cu seminte si insecte, pentru a reusi sa treaca cu bine sezonul rece. Depune 4-6 oua, care au culoare ce variaza de la galben la rosu-alb, patat cu galben-maro si gri. Puii sunt hraniti de ambii parinti cu insecte.
Ciocarlia de padure (Lullula arborea)
Este mai mica, raspandita mai ales in Germania, cantecul ei foarte placut rasuna in paduri, pasuni si coline montane. Este intalnita si in tara noastra, mai ales in lunile februarie – octombrie.
Penajul ei este cafeniu ruginiu pe partea dorsala, cu multe pete in forma de stropi bruni-negri, iar partea ventrala alb-ruginie si cafeniu pe laterale. Sunt pasari calatoare (mai ales cele care traiesc in nord), ierneaza in regiuni din Germania cu clima blanda.
Are 13-15 cm, zboara cantand, la inaltimi de peste 100 m. Cloceste 6 oua, isi creste puii cu insecte si seminte pana cand acestia incep sa zboare singuri.
Ciocarlia de camp (Alauda arvensis)
Cea mai cunoscuta specie este ciocarlia de camp (Alauda arvensis) – populeaza cea mai mare parte din Europa, mai ales spatiul mediteranean. Are penajul cafeniu-inchis pe partea dorsala, cu pete mai mari si mai mici de culoare cafeniu-negru. Pe partea ventrala, penajul este alb cu linii inchise.
Primavara devreme, cand iarna inca nu s-a terminat, ciocarlia de camp vine in calatorie la noi in tara. Atunci rasuna iar cantecul ei frumos – triluri si ciripituri. Zboara in linii ondulate, se ridica la inaltime si coboara in acelasi loc, planand usor cu aripile putin stranse. Pe ultima portiune la coborare isi strange aripile si se arunca brusc ca o piatra. Inainte de a atinge solul, isi redreseaza zborul si planeaza usor pana la cuib.
Masculii sunt foarte vioi si se bat frecvent intre ei, aparandu-si teritoriul. De timpuriu, ciocarlia isi pregateste cuibul de forma unei mici adancituri printre brazdele unui lan de cereale, il captuseste superficial cu fire de iarba, radacini si frunze. Femela cloceste 3-6 oua, insa de 2-3 ori pe an.
Se adapteaza deosebit de bine mediului inconjurator. Ciocarlia de camp este intalnita in numar mare pe toate campurile de cereale.
Asemanatoarea acesteia este ciocarlia de camp sura (Alauda arvensis cantarella) si ciocarlia de camp caucazica (Alauda arvensis cinerascens) care are penele deschise la culoare cu gri si cafeniu si putin maro, raspandita in Kazashtan (nord si sud-est).
Ciocarlia de Baragan (Malanocorypha calandra)
Dar in tara noastra mai sunt si alte specii de ciocarlii. Astfel, ciocarlia de Baragan (Malanocorypha calandra) are ciocul mai mare si gros, cu aripile lungi si coada scurta. Este raspandita in Europa Centrala, Africa de Nord, in Iran, Afganistan, Turkestan. Este o pasare de trecere, destul de frecventa in anotimpul cald, iarna pleaca spre sud. Are ciocul masiv de culoarea galbena, si cate o pata neagra pe partile laterale ale gatului. Partea de deasupra este de culoare gri-maro striata cu negru, iar partile de pe abdomen mai deschise.
Prefera spatiile deschise, campii, pajisti, zone cultivate cu cereale. Se hraneste in special cu cereale. Cloceste 4-5 oua. Puii sunt hraniti cu insecte. Ei incep sa iasa din cuib inainte de a incepe sa zboare si de aceea necesita inca o perioada atentia parintilor. De obicei, aceste pasari canta inaltandu-se spre cer, dand repede din aripi.
Ciocarlia siberiana (Melanocorypha leucoptera)
Este o pasare mai rara. Este raspandita in anotimpul cald in Europa de Est, Asia Centrala si de Nord, iarna migreaza in Turcia, Anglia, Italia, trece si prin Bulgaria, Romania. In acelasi areal este intalnita si ciocarlia neagra (Melanocorypha yeltoniensis). Traieste la campie, in apropierea apelor, consuma seminte si insecte. Masculul are penajul in totalitate negru, doar cateva pene pe spate mai deschise. Are picioarele negre. Este o pasare de talie mai mare, robusta si lunga de 18-20 cm.
Ciocarlia cu degete scurte (Calandrella alpestris)
Este in tara noastra o pasare de iarna, apare in luna noiembrie si pleaca in luna martie. Cloceste in general in partile nordice ale emisferei nordice si ierneaza in sud. Exista o legenda din Evul Mediu despre aceasta pasare alba, care spune: ca aceasta pasare vine de la Ierusalim, ea atrage catre ea tot raul, daca este adusa la capataiul persoanelor bolnave acestea trebuie sa isi recapete in scurt timp sanatatea.
Alte specii de păsări cântătoare din România
Pe lângă ciocârlie, România găzduiește numeroase alte specii de păsări cântătoare, fiecare cu trăsături distincte. Privighetoarea (Luscinia megarhynchos), de exemplu, este renumită pentru cântecul său melodios și variat, pe care îl interpretează mai ales noaptea.
Pitulicea (Phylloscopus collybita) și mierla (Turdus merula) sunt alte specii care își fac simțită prezența prin trilurile lor pline de energie, în special în timpul verii. Aceste păsări joacă un rol vital în controlul populațiilor de insecte și contribuie la echilibrul natural al ecosistemului.
Rolul păsărilor cântătoare în ecosistem
Păsările cântătoare nu sunt doar niște interpreți ai naturii, ci și actori importanți în menținerea echilibrului ecologic. Multe dintre acestea se hrănesc cu insecte, contribuind astfel la controlul dăunătorilor agricoli.
În același timp, păsările precum ciocârlia sau privighetoarea sunt un barometru al sănătății mediului, prezența lor indicând un ecosistem echilibrat și lipsit de poluare. De asemenea, aceste specii contribuie la polenizarea plantelor și dispersarea semințelor, ajutând astfel la regenerarea vegetației locale.
Video – Ciocarlia motata (Galerida cristada):
