Oscar Claude Monet a fost unul dintre cei mai celebri pictori impresionisti ai Europei. S-a nascut pe 14 noiembrie 1840, in Paris, in faimosul cartier Montmartre, insa cinci ani mai tarziu familia sa s-a mutat la Le Havre, in Normandia. Tatal sau, negustorul Claude Adolphe, ar fi vrut ca fiul sa ii urmeze cariera, insa tanarul era atras de desen, in special de caricaturi, realizandu-le profesorilor, in timpul orelor, astfel de portrete.

In scurt timp, Monet a devenit celebru in orasul in care locuia, primind din ce in ce mai multe comenzi pentru a realiza diverse caricaturi. Din aceasta perioada dateaza desenele “Theodore Pelloquet”, “Jules Husson”, “Jaques-Francois Ochard”, “Rufus Croutinelli” etc. In oras, isi desfasura activitatea un alt artist local, Eugene Boudin, care ii va deschide drumul spre peisagistica. Boudin era specialist in peisaje marine, iar in primele tablouri ale “ucenicului” sau se poate observa o parte din tehnica stilului sau: dimensiuni mici ale lucrarilor, paleta luminoasa.

In 1859, Monet se duce la Paris cu banii castigati in urma vanzarii caricaturilor, iar un an mai tarziu se inscrie la Academia Elvetiana. Aici isi face noi prieteni printre tinerii pictori, iar povestile unuia dintre ei il conving sa se inroleze in regimentul Chasseurs d’Afrique stationat in Algeria, in speranta ca va surprinde in tablourile sale lucruri uimitoare. Din pacate pentru el, s-a imbolnavit de febra tifoida si a fost trimis inapoi in Le Havre. Intre timp, a facut cunostinta cu Johann Barthold Jongkind, considerat precursorul impresionistilor, ale carui opere ii vor influenta evolutia vizuala. Dupa ce se insanatoseste, pleaca din nou la Paris, unde va ii va cunoaste pe Pierre-Auguste Renoir, Alfred Sisley si Frederic Bazille, cei cu care va forma primul nucleu al miscarii impresioniste.

In anul 1865, Monet expune pentru prima data in Salonul Oficial, lucrarile alese fiind doua vederi ale estuarului Senei de la Honfleur. In aceasta perioada a pictat “Camille in rochie verde”, foarte apreciata de critici, “Femei in gradina”, care a fost refuzata de Salon, considerand ca cele patru femei infatisate sunt prea rigide, dar si un tablou al Parisului, oras pe care l-a reprezentat de doar trei ori in intreaga sa cariera. Dupa ce se casatoreste cu Camille in 1870, artistul petrece o perioada in statiunea Trouville din Normandia, loc ce ii ofera o buna sursa de inspiratie pentru lucrarile “Pe Plaja” sau “Hotels des Roches Noires la Trouville”.

Claude Monet, Plimbare in Pourville, Foto: raduga-hobby.ru
Claude Monet, Plimbare in Pourville, Foto: raduga-hobby.ru

In timpul razboiului franco-prusac din 1870, Monet se hotaraste sa fuga cu familia in Anglia, tara in care a vazut o buna oportunitate de a-si vinde propriile opere. Pana in 1871, cand a parasit Anglia, artistul a realizat sase peisaje: trei vederi ale raului Tamisa, doua vederi ale parcurilor din Londra si un portret al sotiei sale. Norocul i se schimba atunci cand un negustor de opere de arta il include in prima expozitie a Societatii artistilor francezi, unde lumea ramane impresionata de talentul sau artistic. Dupa nici un an, decide sa plece in Olanda, unde incepe sa picteze canalele, casele specifice Tarii Lalelelor si atmosfera gri, apasatoare a nordului Europei.

Dupa ce se intoarce in Franta, Monet duce o viata prospera, datorita mostenirii lasate de tatal sau si a castigurilor de pe urma tablourilor. Aceasta viata se reflecta in lucrarile din aceasta perioada, printre ele “Mic dejun in gradina”, “Jean Monet in casa artistului”, “Regata la Argenteuil cu cer innorat”, “Vaporul-atelier al lui Monet”, “Claude Monet si sotia in atelierul plutitor” si altele. In 1874 a luat fiinta “Societatea anonima a artistilor pictori, sculptori si gravori”, prima expozitie a impresionistilor, la care au participat 39 de artisti si peste 160 de lucrari ale acestora, insa cea mai criticata panza a fost “Impresie, rasarit de soare” a pictorului parizian, fiind considerata lipsita de profunzime.

Citește și:  Portelanul - intre China si Europa

Desi aceasta societate s-a desfiintat in acelasi an din cauza insuccesului pe care l-a avut, problemele financiare l-au impins pe Monet sa participe la o a doua expozitie colectiva. Artistul a participat cu 18 panze, insa doar pe una a reusit sa o vanda, “Japonnerie”, un portret al sotiei sale, imbracata in haine japoneze. Pictorul devine interesat de Gara Saint-Lazare din Paris, cea care va fi subiectul mai multor tablouri ale sale. Garile erau un subiect la moda in acea perioada, iar artistul era fascinat de industrie si inginerie civila.

Claude Monet; Impression, Rasarit, Foto: studyblue.com
Claude Monet; Impression, Rasarit, Foto: studyblue.com

In 1878, Monet se muta intr-un sat din Franta, reprezentat in tablourile ”Iarna la Vetheuil”, “Vara la Vetheuil”, “Dezghet la Vetheuil” si “Efect de zapada la Vetheuil”. Nu este o perioada prea fericita pentru el, fiind disperat din cauza lipsei de bani si a agravarii bolii sotiei sale, a carei moarte o imortalizeaza in “Camille Monet pe patul de moarte”. Dupa disparitia lui Camille, Monet incepe sa calatoreasca in Normandia, in Bretania si pe Coasta de Azur in cautarea unor subiecte. Apar astfel operele “Casa vamesilor de la Varengeville”, “Furtuna la Etretat”, “Plimbare pe stancile de la Purville”, “Plaja si stancile de la Etretat”, “Manneporte la Etretat”, “Piramidele de la Port-Coton”, “Antibes” si altele.

Monet a atins apogeul artistic odata cu pictarea Catedralei din Rouen, in speranta ca va surprinde efectele de lumina si de atmosfera asupra unui monument arhitectural. Pentru aceasta, s-a cazat la hotelul din fata catedralei, petrecandu-si zilele urmarind schimbarile de lumina si pictand neincetat. Au rezultat astfel peste 50 de imagini ale catedralei, care au fost apreciate in urma expunerii lor la o galerie din Paris. Urmeaza o noua calatorie la Londra, unde picteaza “London Series”, o serie de 98 de tablouri, printre care “Parlamentul”, “Parlamentul, efect de soare”, “Podul Charing Cross” si “Podul Waterloo, efect de soare”. Dupa oprirea in Anglia, artistul se hotaraste sa mearga la Venetia, unde picteaza 37 de tablouri, ca “Palatul Ducal”, “Apus la Venetia” sau “San Giorgio Maggiore”.

Se muta cu noua sa sotie, Alice Hoschede, in Giverny, unde incepe o noua serie de picturi, intitulata “Nuferi”, un omagiu adus gradinii de care el insusi s-a ingrijit la casa lui de aici. Aceasta serie cuprinde 250 de abordari ale unei teme unice, iar o parte dintre ele au fost expuse prima data in 1900. In 1911, Alice moare din cauza leucemiei, iar Monet ii sta alaturi pana la moarte, declarand ca este dezgustat de pictura. Trei ani mai tarziu moare si fiul sau, iar Monet se refugiaza in seria “Marilor decoratiuni”, o colectie de zeci de panze de dimensiuni de cativa metri, infatisand nuferi si salcii, pe care o va dona statului francez in 1922.

Desi vederea ii era grav afectata, Monet s-a dedicat in totalitate picturii pana la moartea sa, in 1926. Intr-o biografie, artistul spunea despre el: “Nu, nu sunt un mare pictor. Stiu doar ca fac atat cat imi sta in putinta sa redau ceea ce simt in fata naturii si ca adesea, pentru a exprima ceea ce simt, uit regulile elementare ale picturii”. Insa nu si-a dat seama ca tocmai nerespectarea acestor reguli elementare au facut ca specialistii sa-l considere un mare pictor.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.