Cocorul carstei este o pasare raspandita in toata lumea, pe scara larga mai ales in regiunile tropicale, subtropicale dar si temperate de pe glob, din America Centrala, de Sud si de Nord, Antile, Florida, Mexic, Indiile de Vest, Argentina si Panama. Prefera zonele impadurite din apropierea cursurilor de ape line, a lacurilor, mlastinilor, iazurilor, etc.
Este o pasare foarte interesanta care emite sunete ca de bocitoare. Are corpul de dimensiune medie, cu lungimea de 56-71 cm si greutatea de 1-1,5 kg. Ca aspect general poate fi asemanata cu ibisul, are aripile foarte mari (cu anvergura de pana la 100 cm), coada rotunjita si destul de scurta, gatul alungit si ingust, iar picioarele lungi si subtiri. Capul este mic si putin aplatizat pe partile laterale.
Ochii sunt pozitionati foarte aproape de baza ciocului, sunt mari si au irisul de culoare inchisa. Ciocul este subtire, lung, ascutit si usor curbat in jos. Intregul corp este acoperit cu penaj in nuante de culori maronii-oliv, cu pete si dungulite albe mai ales in zona gatului si a pieptului. Dimorfismul sexual dintre cele doua sexe nu este pronuntat, masculul si femela difera putin prin nuantele de culori ale penajului.
Aceasta pasare este nemigratoare, zborul ei este pe distante scurte si nu foarte impresionant.
In timpul zborului are obiceiul sa isi tina gatul si picioarele intinse, sa miste aripile lent, mai mult sa planeze pentru a-si conserva energia. Traieste in grupuri mici de 10-12 exemplare sau in perechi ce se pastreaza an de an. Are capacitatea de a inota foarte bine, cand este in pericol se ascunde in vegetatia densa sau uneori se ridica in zbor.
Hrana sa consta din raci, midii, crustacee, melci, a caror cochilie o sparge cu usurinta cu ciocul lung si ascutit. De asemenea prinde si insecte, larve de insecte, viermi, mici reptile, broaste sau ocazional mananca seminte de plante.
In perioada clocitului femela isi construieste cuibul foarte aproape de apa, uneori chiar pe malul acesteia in vegetatia densa, iar alteori pe crengile unui copac bine ales (la inaltimea de 5-6 m de sol) sau in tufisuri. Dupa imperechere femela depune o singura ponta alcatuita din 4-8 oua care au coaja alba cu numeroase pete mici maronii.
Femela are rolul de a cloci ouale, iar masculul de a apara cuibul. In caz de pericol cand se apropie vreun intrus masculul devine foarte agresiv si il ataca cu ciocul si ghearele pentru a-l descuraja si fugari de pe teritoriul sau. Dupa eclozarea oualor apar puii care la inceput sunt neajutorati, au corpul acoperit cu puf de culoare maro, o perioada de timp ei sunt ocrotiti si hraniti de ambii parinti.
Cocorul carstei nu este o specie pe cale de disparitie, are denumirea stiintifica de Aramus guarauna, face parte din ordinul Gruiformes, familia Aramidae.
Video – Cocorul carstei (Aramus guarauna):
