La finele anului 1985 si inceputul lui 1986, intoarcerea Cometei Halley, dupa aproape 76 de ani, a fost fenomenul astronomic major. Trecerea ei, foarte aproape de Terra, i-a facut pe multi, unii chiar specialisti in domeniu, sa creada ca va fi sfarsitul lumii. Din fericire, Cometa Halley, nu numai ca nu a pus in pericol Pamantul, dar a oferit unul dintre cele mai frumoase spectacole, in drumul ei intre Terra si Soare. Mai multe tari (Japonia, fosta URSS) au trimis, in spatiu, sonde, pentru a observa fenomenul. Sonda Agentiei Spatiale Europene Giottos-a apropiat pana la 596 kilometri de cometa, luand imagini ale nucleului acesteia (care cantareste in jur de 100 miliarde de tone), aspect care nu putuse fi analizat inainte. Se pare ca nucleul cometelor este la fel de vechi ca sistemul solar si specialistii cred ca studiul maselor de praf si gheata din care sunt alcatuite cometele va oferi informatii pretioase despre originea sistemului solar si despre catastrofele cosmice.
Aceasta cometa se numeste “Halley” (1P/Halley), in onoarea astronomului si matematicianului englez Edmund Halley (1656-1742), care, gratie calculelor sale, a prevazut revenirea ei. Incepand cu anul 1695, el a studiat orbitele a 24 de comete, care au fost vizibile, intre 1337 si 1695, obsevand ca traiectoria unei comete care a putut fi vazuta in 1682, era foarte asemanatoare cu cea a cometei descrisa de Kepler, in 1607, si cu alta mentionata de Apian, in 1531. Calculele sale nu au lasat nici un dubiu asupra faptului ca era vorba de aceeasi cometa, deplasandu-se pe o orbita eliptica si care facea ocolul Soarelui in 76 de ani. Urmatoarea aparitie a fost calculata ca producandu-se in 1758. Din nefericire, astronomul s-a stins din viata in 1742, la varsta de 86 de ani, dar previziunea sa a fost confirmata. De asemenea, demonstratia a mers mult timp inapoi si Halley a identificat aceeasi cometa (in 1066) reprezentata si in Tapiseria de la Bayeux, o broderie din secolul al XI-lea, o extraordinara marturie despre evenimente importante din istoria Normandiei si a Marii Britanii. Astronomul si-a publicat descoperirile in tratatul “Astronomiae Cometicae Synopsis” (Sinopsis de astronomie a cometelor) si lui Halley i se datoreaza, asadar, descoperirea ca anumite comete sunt “periodice”, deci apartin sistemului nostru solar.
Primele marturii despre Cometa Halley se datoreaza chinezilor, din anul 611 i.Hr., cand Zuo Qiuming, un invatat contemporan cu Confucius, in cronica sa despre regatul lui Lu, consemneaza aparitia cometei in anul 467 i.Hr. si in 240 i.Hr. A fost descrisa si in 837, in texte chinezesti, japoneze si europene , in, probabil, cea mai spectaculoasa trecere, la aproximativ trei milioane kilometri de Terra,.
Spre deosebire de planete, cometele sunt corpuri ceresti foarte instabile. Ele ard incet si pot fi scoase de pe orbita lor de forta gazelor pe care le degaja, intrand in campul gravitational al diverselor planete. In 1992, de exemplu, cometa Shoemaker-Levy 9 s-a dezintegrat, ramasitele ei (unii meteoriti fiind mai mari decat Terra) cazand pe Jupiter mai multe saptamani la rand. Astfel de fenomene care au loc in spatiul cosmic ii fac pe specialisti sa se gandeasca daca Pamantul ar putea avea o soarta similara, adica daca ar putea fi lovit de resturile dezintegrarii unei comete.
Eta aquarides reprezinta o ploaie de meteoriti asociata Cometei Halley (sunt resturi din coada cometei). Fenomenul este vizibil, in fiecare an, la sfarsitul lunii aprilie si inceputul lunii mai, cu cateva ore inainte de rasaritul soarelui. Numele – Eta aquarides – vine de la faptul ca punctul de pe bolta cereasca de unde, printr-un efect optic, par a veni meteoritii, este una dintre cele mai stralucitoare stele – Eta Aquarii.
Potrivit ciclicitatii de pana acum, Cometa Halley ar urma sa treaca iar in apropierea Pamantului in anul 2061.
VIDEO:
