Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca: inima decizională a orașului

Fostul palat al comitatului Cluj, care găzduieşte în prezent Primăria şi Consiliul Local al municipiului, este amplasat spre vest de centrul istoric al oraşului, pe colţul străzilor Moţilor şi Petru Maior (odinioară Külmonostor şi Arany János).

Edificiul a fost construit între 1896-1897, conform proiectelor reputatului arhitect budapestan, Ignác Alpár. Datorită amplasamentului pe colţ de stradă al clădirii, arhitectul a propus un plan care se dezvoltă în formă de „L”, cu două aripi care se înscriu în aliniamentul străzilor menţionate.

Sala mare de şedinţe se situează în spatele aripilor amintite şi comunică cu acestea prin scara de onoare, respectiv scara secundară. La intersecţia celor două aripi, care încheie un unghi ceva mai mic de 90°, a fost realizat un turn impozant, care sublinia importanţa edificiului şi a organului administrativ pe care o reprezenta.

Cele două aripi dinspre stradă, respectiv sala mare de şedinţe delimitau două curţi interioare despărţite de corpul scării de onoare. În preajma anului 1980, una dintre curţi a fost transformată în aşa numita „sală de sticlă”, care găzduieşte şi în prezent lucrările organelor administrative amintite.

Limbajul decorativ al faţadelor şi al interioarelor este unul eclectic, dominat de elemente stilistice neobaroce, foarte potrivite având în vedere caracterul oficial şi reprezentativ al edificiului.

Faţadele clădirii dinspre nord şi respectiv dinspre est se unesc în turnul de pe colţul palatului. Faţada principală, pe str. Moţilor, prezintă 11 axe verticale, fiind caracterizată de câte un rezalit îngust pe extremităţi, respectiv de rezalitul central format din trei axe. Rezalitele amintite se evidenţiază prin pilaştri monumentali, dispuşi pe înălţimea celor două etaje, de asemenea prin câte un balcon situat la nivelul intermediar.

Parterul este striat, peretele acestuia fiind articulat de ferestre neobaroce în ancadramente cu colţurile superioare evazate şi bolţarul median accentuat. Ferestrele etajului ies în evidenţă prin sprâncene de forme variate şi bolţare mediane decorate cu stucaturi aurite. Ferestrele etajului superior reiau în mare parte forma celor de la parter.

Decoraţia faţadei este concentrată, fireşte, în zona rezalitului central. Acesta cuprinde la parter portalul tripartit, surmontat de balconul amplu al etajului întâi, care se sprijină pe patru console de piatră monumentale. În cornişa ferestrei centrale de la nivelul median apare blazonul nou al Clujului. Un fronton triunghiular încoronează acest rezalit central, în câmpul căruia era odinioară – ca şi în cazul majorităţii edificiilor publice – stema Ungariei sculptată în piatră.

Aceasta a fost înlocuită cu blazonul nou al Clujului. Un atic îngust, caracterizat de urne clasicizante, amplasate în dreptul limitei rezalitelor, se dezvoltă deasupra cornişei. În dreptul axei centrale, aticul prezintă un decor abundent, dominat de motivul globului pământesc, simbol al universalităţii.

De asemenea, şi acoperişul frânt al edificiului este supraînălţat în dreptul frontonului central al faţadei. Faţada de pe str. Petru Maior este mai lungă, cuprinde 19 axe, organizate simetric în mod asemănător ca şi aceea principală, cu trei rezalite. Ancadramentele ferestrelor sunt în mare parte identice cu acelea descrise anterior, doar porţile diferă, faţada estică prezentând două portaluri carosabile, fără ancadramente, încheiate în arc semicircular. În axul central, în loc de fronton, găsim o lucarnă amplă.

Elementele decorative abundă pe faţada turnului care a devenit astfel un motiv marcant, simbol al oraşului.

Aripa reprezentativă era aşadar aceea mai scurtă de pe strada Moţilor. Aceasta adăpostea intrarea principală tripartită, holul central, legat direct de scara de onoare. La etaje erau dispuse într-o structură de dublu tract birourile încăpătoare ale înalţilor funcţionari. În aripa mai lungă organizată pe un singur tract, erau dispuse în anfiladă birourile mai modeste ale aparatului birocratic al instituţiei.

Decoraţia interioară se concentrează în zonele reprezentative: în scara de onoare, respectiv în sala mare de şedinţe. Prima constituie un spaţiu foarte dinamic datorită rampelor sale multiple. Acestea au parapeţi de marmură cu balustradă neo-barocă. Motivele ornamentale abundă în stucaturile capitelurilor şi panourilor pilaştrilor, pe arhivolte şi deasupra cadrelor uşilor.

Cadrele de lemn ale uşilor de sticlă combină liniile curbe convexe şi concave în compoziţii foarte elegante care prevestesc deja secessionul. Mult mai spectaculoasă este decoraţia sălii mari de şedinţe. Acest spaţiu generos, de dimensiuni semnificative care se dezvoltă pe două niveluri este luminat de cinci ferestre dreptunghiulare la nivelul inferior, respectiv de un şir de ferestre mai mici, cu deschiderea semicirculară aşezate deasupra acestora. Sala este acoperită cu o boltă turtită susţinută de penetraţii.

La nivelul superior al sălii, au fost amenajate iniţial balcoane de unde se putea urmări şedinţa de jos. Golurile acestor balcoane au fost însă zidite ulterior, dar trebuie să ni le imaginăm ca fiind asemănătoare cu balcoanele Aulei Magna din clădirea centrală a Universităţii Babeş Bolyai (Cluj), proiectată de acelaşi arhitect.

Decoraţia sălii mari de şedinţe abundă în zona ferestrelor, pe panourile dintre acestea, pe arhivolte, în frontoanele uşilor, pe tavan. Motivele cele mai des întâlnite sunt volutele, împletiturile, frunza de acant, scoica, dar şi mascheronii şi emblemele inspirate din repertoriul decorativ baroc.

Edificiul este aşadar produsul atelierului lui Ignác Alpár, unul dintre cele mai importante şi mai prolifice ateliere de arhitectură a stilului eclectic din Imperiul Austro-Ungar. În contextul în care, în perioada dualismului (1867-1918), statul maghiar a finanţat construcţia unui şir întreg de palate de acest gen, atelierul lui Alpár a obţinut cinci comenzi de asemenea reşedinţe pe teritoriul Transilvaniei: la Sighişoara, Târnăveni, Deva, Cluj şi Aiud.

Palatul Comitatului Cluj este cea mai amplă dintre cele amintite şi singura în Transilvania la care arhitectul a făcut apel la limbajul neobaroc, în defavoarea limbajului neorenaşterii, favorizat în cazul proiectelor celorlalte clădiri amintite. Programul arhitectural foarte exigent se preta la funcţia edificiului contribuind în acelaşi timp în mod semnificativ şi la îmbogăţirea imaginii urbane.

Consiliul Local, găzduit aici, joacă un rol crucial în dezvoltarea Clujului, fiind centrul deciziilor politice și administrative care modelează viitorul orașului.

Clădirea nu este doar un centru administrativ, ci și un punct de întâlnire cultural, unde se iau decizii care influențează direct comunitatea locală și conservarea patrimoniului clujean.

Ignác Alpár, arhitectul, a fost renumit pentru contribuțiile sale în arhitectura maghiară, iar stilul său poate fi recunoscut în mai multe clădiri emblematice din Budapesta și din alte orașe.