Scutum este o constelatie mica ce a fost creata initial de Johannes Hevelius, in anul 1683, si a fost mai tarziu adoptata ca o constelatie permanenta de Uniunea Astronomica Internationala. Aceasta este situata la nord de planul ecliptic sau la aproximativ 10 grade sud de ecuatorul ceresc si se intinde pe 109 grade patrate. Scutum se afla pe locul 84 in topul celor mai mari constelatii. Exista doua stele principale in asterismul lui Scutum si sapte stele desemnate Bayer-Flamsteed. Constelatiile invecinate cu Scutum sunt: Aquila, Sagittarius si Serpens Cauda. Aceasta constelatie este vizibila pentru toti observatorii care se afla la latitudinile cuprinse intre +80 de grade si -90 de grade, si poate fi vazuta cel mai bine cand atinge punctul cuminant in luna august. Exista o ploaie de meteoriti asociata cu Scutum, si anume Scutidele de iunie. Incepand cu 2 iunie si terminand cu 29 iulie, planeta noastra trece prin aceasta ploaie de meteoriti. Data la care aceasta ploaie atinge varful este in jur de 27 iunie, iar rata maxima este de 2-4 meteoriti pe ora.
Constelatia Scutum nu a fost numita dupa o figura mitologica, ci mai degraba dupa un obiect pentru a onora o figura clasica. In anul 1683, Johannes Hevelius, care initial a botezat constelatia Scutum Sobiescianum (scutul lui Sobieski), a creat-o pentru a comemora victoria armatei poloneze condusa de Regele Ioan Sobieski al III-lea, in batalia de la Viena – prin urmare, numele se refera la blazonul lui Sobieski. Destul de potrivit, avand in vedere ca acest rege l-a ajutat pe Hevelius sa-si reconstruiasca observatorul care fusese distrus de un incendiu. Numele constelatiei provine din latina si inseamna “scut” – numele a fost redus la “Scutum” dupa ce constelatia a fost adoptata de catre Uniunea Astronomica Internationala.
Stele importante ale constelatiei
Cea mai stralucitoare stea din constelatie este Alpha Scuti. Aceasta este o giganta portocalie de clasa K, care se afla la aproximativ 175 de ani lumina distanta de Pamant. Desi nu este ceva neobisnuit ca acest tip de stea sa fie de 130 de ori mai luminoasa decat soarele nostru si de 20 de ori mai mare, modul in care a evoluat aceasta este ceva neobisnuit. Daca ne luam dupa masa acesteia, Alpha Scuti ar trebui sa aiba varsta de 2 miliarde de ani si sa inceapa sa fuzioneze heliul in carbon. Cu toate acestea, s-a descoperit ca Alpha Scuti este usor variabila – ceea ce ar insemna ca isi expulzeaza stratul exterior si este pe cale sa devina o pitica alba.
Delta Scuti este o stea aparte. Aceasta stea este atat de ciudata, incat a fost desemnata prototipul celorlalte stele din clasa ei. Delta ScR Scuti este o alta stea din constelatia Scutumuti este o stea giganta, insa este de asemenea o stea variabila. Situata la 187 de ani lumina distanta de sistemul nostru solar, aceasta ciudatenie bogata in metal straluceste de 33 de ori mai tare ca soarele nostru, insa este doar de doua ori mai mare ca acesta.
Adanc in interiorul sau, Delta Scuti a incetat fuzionarea hidrogenului si este pe cale sa devina o giganta rosie. Insa, aceasta pulseaza ca bataile unei inimi, schimbandu-si magnitudinea cu aproximativ 20%, la fiecare 5 pana la 65 de ore. La aceasta se adauga perioade de 2,79 ore, 2,28 ore, 2,89 ore si 20,11 ore. Toate acestea se adauga unui ritm foarte complex care o face pe Delta Scuti sa fie unica. Aceasta este deasemenea o stea binara. Una dintre insotitoarele sale este o stea cu magnitudinea 12 care se afla la o distanta de 15,2 secunde de arc, iar cealalta este o stea cu magnitudinea 9, care se afla la 52,2 secunde de arc distanta de steaua principala.
. Aceasta stea variabila rosie variaza de la magnitudinea 4 la magnitudinea 8 in 142 de zile. Exista sansa ca R Scuti sa fie o supergiganta rosie, inconjurata de un invelis de material de mii de ori mai mare decat insasi interiorul stelei. Intr-o zi, aceasta stea isi va expulza plicul si se va transforma intr-o nebuloasa planetara cu o pitica alba in centru. Pana atunci, insa, ne putem bucura de aceasta stea frumoasa si misterioasa.
Obiecte din constelatia Scutum
Messier 11 este un cluster galactic ce a fost descoperit in anul 1681 de catre astronomul german Gottfried Kirch. Mai tarziu, M11 a fost catalogat de Charles Messier (in anul 1764) si a fost numit “Rata Salbatica” de catre Amiralul Smyth. Daca privim acest obiect prin telescop sau binoclu, este clar de unde si-a capatat numele – are un model distinctiv care seamana mult cu un stol de rate. Acest cluster deschis contine cateva mii de stele (500 dintre stele sunt de magnitudinea 14 sau mai stralucitoare) si are varsta de aproximativ 250 de milioane de ani.
M11 poate fi localizat usor prin identificarea lui Altair, cea mai stralucitoare stea din constelatia Aquila. Prin numararea a doua stele mai jos de corpul constelatiei Aquila si oprirea la steaua Lambda, veti gasi ghidul de care aveti nevoie. In apropiere de Lambda, veti vedea trei stele, cea din centru fiind Eta Scuti. Chiar si binoclurile mici pot gasi M11 fara prea mare dificultate, insa telescopul este necesar pentru a observa stelele individuale. Cu cat deschiderea telescopului este mai mare, cu atat mai multe stele veti putea vedea in acest cluster concentrat.
NGC 6664 este un alt cluster deschis, a carui magnitudine este de 7,8. Un alt cluster cu o dimensiune asemanatoare este M26. Fiind unul din cele mai slab iluminate clustere, este surprinzator faptul ca acesta poate fi vazut cu ajutorul unui telescop. M26 se afla la putin sub 3 grade sud-sud-est de Alpha Scuti. NGC 6712 este un cluster globular cu magnitudinea 8, care poate fi vazut cu un telescop cu deschiderea mai mica. NGC 6712 a fost probabil descoperit de Le Gentil, pe 9 iulie 1749, cand acesta investiga norul de stele din Aquila, insa stim de asemenea ca acest cluster a fost descoperit in mod independent de catre William Herschel pe 16 iunie 1784. In ceea ce priveste natura sa, John Herschel a fost primul care a descris NGC 6712 ca fiind un “cluster globular”, in timpul observatiilor sale din anii 1830.
