Corbii şi ciorile, cele mai inteligente păsări – descoperiri recente despre o abilitate excepţională, atribuită până acum doar oamenilor

Corbii şi ciorile (păsări din familia Corvidae) au, de mult timp, reputaţia de a fi unele dintre cele mai inteligente vieţuitoare. Cercetări recente arată însă că abilităţile lor cognitive întrec cu mult ceea ce se ştia deja.

Nu întâmplător, de-a lungul timpului, oamenii au creat o serie de legende şi mituri în care exprimă admiraţia, uimirea, alteori teama provocate de aceste păsări cu penajul, ciocul şi ochii negri. În poveştile indienilor americani, de exemplu, se arată, în mod sistematic, faptul că aceste păsări sunt mai isteţe decât alte animale şi chiar decât oamenii, motiv pentru care unele triburi considerau corbul totem, strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare.

Esop, scriitorul şi filosoful antic grec, renumit ca autor de fabule, a creat, în operele lui, imagini cu corbi, pentru a transmite simbolic ideea că “necesitatea este mama invenţiei”, ca în “Corbul şi urciorul”, în care pasărea, pentru a-şi potoli setea, ridica nivelul apei dintr-un urcior, umplându-l cu pietricele (ceea ce s-a dovedit, astăzi, prin experimente, că nu este doar o imagine dintr-o fabulă, ci chiar realitate).

În mitologia scandinavă, Hugin și Munin sunt doi corbi care simbolizează “memoria” şi “cunoaşterea” şi care, având şi capacitatea de a citi gândurile oamenilor, călătoreau prin lume pentru a povesti apoi zeului Odin (zeu suprem în mitologia nordică) ce au văzut. La grecii antici, corbul era considerat o pasăre sacră, mesager al zeilor, iar la celţi, corbul, ca simbol, reunea deopotrivă cerul şi pământul, lumina şi întunericul.

De ce corbii şi ciorile sunt considerate păsări foarte inteligente?

Corbii şi ciorile fac parte din familia Corvidae, genul Corvus. Sunt considerate păsări foarte inteligente, datorită unui set larg de comportamente și abilități cognitive, pe care le manifestă. Sunt capabile să învețe, să folosească “unelte” în scopuri practice, să se adapteze rapid la noi situații, pot rezolva probleme complexe, pot înțelege relații cauzale și sunt capabile să-și folosească inventivitatea, în diverse situații.

Ciorile și corbii manifestă comportamente sociale sofisticate, formând grupuri și având un sistem de comunicare inconfundabil. Pot transmite informații detaliate prin intermediul vocalizărilor și pot folosi posturi corporale pentru a comunica cu ceilalți membri ai grupului. “Vocabularul” acestor păsări a permis ornitologilor să identifice mai multe “dialecte”. De exemplu, când un corb din America a fost adus în Spania, la început a fost izolat de ceilalţi corbi, până când le-a învăţat “limbajul”. Un corb poate să reţină un număr limitat de cuvinte (9 – 20 de cuvinte), pe care le poate folosi intenţionat, nu reflex, precum papagalii.

Au o memorie excelentă și pot recunoaște indivizi și locații pe termen lung. Aceste păsări pot reține și recupera informații într-un mod excepţional, inclusiv hărți complexe ale teritoriilor lor. Manifestă uneori comportamente creative și soluții neconvenționale la probleme. Acestea pot adopta strategii și tehnici în funcție de situația în care se află, demonstrând o flexibilitate comportamentală remarcabilă.

Mai ales corbii tineri au o curiozitate deosebită. Sunt atraşi în special de obiecte strălucitoare, acest fapt fiind pus de specialişti pe seama intenţiei de a “impresiona” alţi corbi.

Astfel de caracteristici, precum cele menţionate anterior, se datorează unui sistem nervos complex și dezvoltat, care permite ciorilor și corbilor să se adapteze la mediu și să rezolve cele mai neaşteptate provocări. De altfel, creierul corbilor şi al ciorilor este unul dintre cele mai mari prin comparaţie cu al altor păsări.

Corbii şi ciorile au o abilitate excepţională, despre care se credea că este exclusiv umană!

Cercetătorii de la Universitatea din Tübingen, Germania, pe baza unor experimente şi studii au făcut o descoperire uimitoare, referitoare la o abilitate a corbilor şi ciorilor ieşită din comun, pentru că se credea că aceasta este specifică oamenilor. Este vorba de recursivitate.

Recursivitatea înseamnă capacitatea cognitivă de a integra o structură în alte structuri de acelaşi tip, respectând o anumită ierarhie sau, într-un sens mai larg, o proprietate intrinsecă a unui proces, program, fenomen etc. de a putea fi descris, descompus, prelucrat, analizat.

De exemplu, raportându-ne la limbajul uman, într-o frază de felul “Șoarecele pe care îl urmărea pisica a fugit”, propoziţia “pe care îl urmărea pisica” este încorporată în fraza menţionată (este o propoziţie subordonată atributivă, care determină substantivul “şoarecele”). Regulile gramaticale includ recursivitatea pentru a extinde varietatea și complexitatea structurilor sintactice. Este o caracteristică exclusivă a limbajului uman.

De-a lungul timpului, au fost efectuate diverse experimente, pentru a se verifica dacă animalele sunt capabile să producă sau să perceapă secvenţe recursive şi, la un moment dat, un studiu a arătat că ar fi posibil ca maimuţele să înţeleagă ideea de recursivitate la nivelul unui copil de 3 – 4 ani.

Într-un astfel de experiment, cu oameni şi maimuţe, au fost prezentate, în ordine aleatorie, trei simboluri – ( ), [ ], { } (paranteze rotunde, paranteze pătrate şi acolade). Subiecții au fost instruiți să le reordoneze ca o secvență recursivă cum ar fi, de exemplu, { ( ) } sau ( { } ). Când au reușit, oamenii au primit aprobare verbală, iar maimuțele au primit o recompensă sub formă de hrană. Cercetătorii au prezentat apoi subiecților un set nou de paranteze, observând cât de des le-au așezat recursiv (pentru această etapă maimuţele au avut nevoie de o sesiune suplimentară de antrenament).

Experimentul de recursivitate aplicat corbilor

Experimentul de recursivitate cu parantezele a fost aplicat şi corbilor, pentru că se ştia despre aceste păsări că au abilităţi de comunicare excepţionale – capacitatea de a emite semnale acustice complexe, capacitatea de învățare, nevoia de feedback auditiv, abilități elaborate de producție vocală și învățare socială (corbii îşi creează “unelte” şi le depozitează pentru o utilizare ulterioară) etc..

Doi corbi au fost antrenaţi, mai întâi, să ordoneze perechile de simboluri (parantezele), prezentate pe un ecran, sub forma unei secvențe recursive (lovind cu ciocul fiecare simbol în ordinea corectă). Dacă reacţionau corect, erau recompensați, dacă nu, ecranul clipea, auzindu-se în acelaşi timp un “bip”.

Corbii au fost dresaţi să stăpânească structurile { ( ) } și { [ ] }, până când au obținut un succes de peste 70%. Apoi, le-au fost arătate perechile ( ) și [ ] – niciodată prezentate împreună în timpul antrenamentului – pentru a le aşeza in structuri recursive, păsările reuşind în 40% dintre încercări, o performanță „semnificativ superioară întâmplării” şi superioară maimuţelor, corbii neavând nevoie nici de antrenament suplimentar, după cum subliniau membrii echipei de cercetare.

Mai mult, pentru rezultate şi mai clare, s-a crescut nivelul de complexitate al experimentului, corbii fiind puşi şi în situaţia de a crea structuri recursive cu trei simboluri, fără antrenament (cu trei perechi de simboluri, probabilitatea de a produce secvențele fără a înțelege conceptul de recursivitate devenind mult mai mică). Rezultatele au fost peste aşteptări – de 43,8 % reacţii corecte, peste rata de succes a maimuţelor şi echivalente cu cele ale unor copii de 5 – 7 ani, ceea ce demonstrează inteligența remarcabilă a acestor păsări.

De ce sunt corbii atât de inteligenţi?

Dacă, dintre mamifere, oamenii şi delfinii au cel mai mare creier, dintre păsări, corbii (Corvus corax), ciorile şi papagalii au această caracteristică. Partea creierului responsabilă de inteligența la corbi şi ciori este „nidopallium”, analog cu neocortexul din creierul uman.

Înregistrându-se diverse semnale din creierul corbilor, s-a observat că neuronii din nidopallium se schimbă în timpul unei sarcini de învățare. Nidopalliumul, la corbi, şi neocortexul, la oameni, sunt exemple de evoluție convergentă. În urmă cu aproximativ 300 de milioane de ani, păsările și mamiferele s-au separat, cu mult înainte de a exista o structură cerebrală la fel de sofisticată precum nidopallium.

De-a lungul timpului, au evoluat independent, dar, dintre păsări, corbii şi ciorile sunt cele mai inteligente, prezentând performanțe uluitoare, unele similare cu ale oamenilor. Este prima dată când această abilitate a fost observată experimental.

Curiozităţi despre corbi şi ciori – adevărate “genii“ ale naturii

Corbii şi ciorile îşi amintesc feţele şi interacțiunile pozitive sau negative pe care le au cu anumiți oameni. De asemenea, pot recunoaște cu ușurință diferite voci umane. Mulți oameni au reușit să formeze prietenii cu corbii, în special hrănindu-i, iar aceste legături durează în general mult timp, aşa cum şi “duşmăniile” sunt ţinute minte de aceste păsări.

Cercetătorii de la Universitatea din Seattle, SUA, au testat capacitatea acestor păsări de a recunoaşte chipurile oamenilor, purtând o mască pentru a prinde şi a elibera apoi corbi. Păsările au scos strigăte agresive de fiecare dată când au văzut masca, inclusiv la peste doi ani de la capturare. Chiar și corbii necapturați au învățat să recunoască și să evite oamenii cu măşti, ceea ce indică faptul că informaţia a fost transmisă congenerilor.

Corbii pot fi învăţaţi cu uşurinţă să numere până la 30 şi, de asemenea, le place să se joace. Nu se tem de furtuni, mai mult, se bucură să zboare şi să înfrunte vântul. Se împerechează pe viaţă cu un singur partener.

Corbii din Noua Caledonie

O specie de corbi din Noua Caledonie, de exemplu, face cârlige din beţe, pentru a disloca larvele din scoarța copacilor (ştiu chiar să aleagă diferite instrumente, în funcție de ceea ce pare cel mai util pentru fiecare situație). Îşi amintesc perfect unde şi-au depozitat rezervele de hrană, pot să perceapă direcţia privirii altor păsări şi animale, anticipându-le mişcările, putând să facă “raţionamente” de tip cauză-efect, să cântărească argumente pro şi contra, după cum arata experimentele făcute de cercetători din Noua Zeelandă.

Ciorile şi corbii – comportament uimitor

Ciorile şi corbii îşi pot reprima dorința de a mânca, pentru a schimba hrana mai târziu, pentru alta mai bună.

În Suedia, au fost instalate, în anumite locuri, automate, în care corbii şi ciorile aruncă diverse obiecte pe care le găsesc aruncate (de exemplu, mucuri de ţigară), primind, în schimb, mâncare.

În SUA, dar şi în Japonia, au fost văzuţi corbi care aruncă nuci în calea maşinilor, pentru a fi sparte, aşteaptă până drumul este liber şi adună miezul nucilor.

Phoo Chan, celebru pentru fotografiile sale cu păsări, a reuşit să surprindă o imagine incredibilă – o cioară pe spatele unui vultur în zbor – nu se ştie dacă acest fapt era doar o “joacă” sau un fel în care cioara se “răzbuna” dintr-un anumit motiv (poate vulturul îi atacase cuibul sau puii).

Corvide din România

În lume trăiesc peste 120 de specii de corvide, iar în România opt – Gaița, Alunarul, Coțofana, Cioara de semănătură, Cioara neagră, Cioara grivă, Stăncuța și Corbul (cele mai rare, la noi, fiind Alunarul şi Corbul). Cea mai mare populaţie de ciori de la noi trăieşte în Bărăgan şi în apropierea Bucureştiului.

O foarte cunoscută cercetătoare în domeniul etologiei (ramură a biologiei moderne care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor), Agatha Liévin-Bazin, fascinată de inteligenţa extraordinară a corvidelor, se întreba (metaforic) dacă nu cumva „corbii sunt alter ego-ul nostru în lumea animală”.