Cine asculta Corul Catedralei Patriarhale Romane, din Bucuresti, unul dintre cele mai prestigioase, cu o identitate care il face inconfundabil in interpretarea muzicii religioase si in cultura romaneasca, in general, intelege felul tainic in care muzica isi manifesta rolul ritualic, devenind expresia sensibila a unor realitati imateriale, potentand starea de liniste si de meditatie si facandu-ne sa intuim, chiar si numai pentru cateva clipe, miracolul mai presus de fire al dumnezeirii. Cantecul, inteles ca rugaciune sau ca expresie a adorarii divinitatii, ocupa un loc central in liturghia ortodoxa, si, potrivit traditiei rasaritene, trebuie interpretat de vocea umana, deoarece se considera ca toata incarcatura emotionala nu poate fi adusa decat de fiinta care se roaga.
Catedrala Patriarhala din capitala tarii este ctitoria domnitorului Constantin Serban, a fost sfintita in 1658, are hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena si adaposteste moastele Sfantului Dimitrie cel Nou (Basarabov), ocrotitorul Bucurestiului. Din punct de vedere arhitectural, a fost conceputa dupa modelul Bisericii Episcopale de la Curtea de Arges, ridicata in timpul domniei lui Neagoe Basarab. Restaurarile repetate i-au mai schimbat infatisarea, dar turlele maiestuoase au ramas asemanatoare cu cele ale manastirii de la Arges. Multa vreme, Biserica ctitorita de Constantin Serban s-a numit Mitropolie, dat fiind statutul de loc in care oficia Mitropolitul, adica preotul metropolei (Bucurestiul).
Istoria Corului Catedralei Patriarhiei Romane incepe in secolul al XIX-lea, in timpul domnitorului Alexandru Ghica, cel care, pentru a pune bazele unei corale bisericesti, a adus, de la Silistra, pe atunci teritoriu romanesc (astazi, in Bulgaria), un preot, pe Arhimandritul Visarion, care a infiintat un cor barbatesc, format din ostasi, care canta atat la Biserica Sfantul Anton, cat si la Mitroplie. Pentru prima data, muzica religioasa era interpretata cu versurile traduse in limba romana, ceea ce a avut un impact extraordinar asupra credinciosilor care puteau sa auda si sa inteleaga minunatul mesaj al cantarilor liturgice. Ulterior, Arhimandritul Visarion a compus el insusi muzica religioasa pentru cor, pastrata partial intr-o « Colectie de cantari pentru una sau mai multe voci ».
Treptat, componenta corului s-a imbunatatit, a fost dirijat de muzicieni talentati, absolventi de Conservator, fara a fi insa scutit, in anumite perioade, de critici legate de calitatea interpretarii muzicii religioase, care presupune indelung exercitiu si o perfecta stapanire a tehnicilor vocale.
Femeile au fost acceptate in corul Patriarhiei, pentru prima data, in 1895, din initiativa marelui compozitor si dirijor Gavriil Musicescu, scolit in Occident, dar si la Petersburg. Tot el a condus si remarcabilul Cor Mitropolitan din Iasi, incepand cu anul 1876.
Intre 1912 si 1932, Corul Catedralei Mitropolitane din Bucuresti a fost coordonat de Gheorghe Cucu, compozitor de mare talent, dirijor, pentru o vreme, al corului Capelei romane din Paris. Munca sa a fost continuata de profesorul Nicolae Oancea, in timp, dupa cum atesta documentele epocii, oamenii venind la biserica in numar tot mai mare si cu mai multa bucurie.
Dupa al Doilea Razboi Mondial, incepand cu 1947, la conducerea coralei a venit dirijorul si compozitorul Nicolae Lungu, absolvent al Conservatorului, dar si al Facultatii de Teologie, al carui nume (Nicolae Lungu) il poarta si astazi Corul Catedralei Patriarhale Romane. Un rol esential in dezvoltarea coralei l-a avut si preotul Constantin Drăguşin, dirijor adjunct si apoi, incepand cu 1988, dirijor prim. Actualul dirijor al corului Patriarhiei este preotul Stelian Ionascu, a carui lucrare de doctorat abordeaza tema muzicii psaltice.
Muzica psaltica, bizantina, este menita sa puna in lumina textele biblice si imnografice, sa potenteze mesajul acestora si sa ajunga la sufletele oamenilor. Aceasta pastreaza toata incarcatura de secole a unei traditii pe care poporul roman a asimilat-o si a dus-o mai departe, dandu-i nota specifica a sufletului sau.
Cu o istorie de aproape doua secole, Corul Catedralei Patriarhale, din Bucuresti, la momentul actual, prin cei aproximativ 40 de coristi, cu minunate voci, cultivate indelung, sub conducerea dirijorului Stelian Ionascu, poate fi ascultat la Slujba Liturghiei, la slujbele de peste an, la marile sarbatori, dand raspunsurile liturgice, luminat de spiritul sacru al locului si de indemnul « Toata suflarea sa laude pe Domnul… ». Sarbatoarea Invierii Domnului e un bun prilej, pentru fiecare, de a se opri din tumultul vietii cotidiene, de a se reculege, de a medita si de a se bucura de Minunea Invierii. Cei care au privilegiul de a trece pragul Catedralei Patriarhiei din Bucuresti se vor putea ruga insufletiti si de minunatele cantari ale coralei « Nicolae Lungu ».
