De-a lungul secolelor, acest obiect atat de cunoscut astazi – creionul – a fost cel care a facilitat exprimarea gandurilor si a potentialului artistic a sute de generatii. Cu ajutorul sau, scriitorii au creat capodopere ale literaturii, iar pictorii si-au transferat, cu mare grija, imaginatia, pe hartie. Cu toate acestea, in tot acest rastimp, povestea “umila” a instrumentului care a servit ca mediator si a celor care au cautat solutii pentru perfectionarea lui a trecut aproape neobservata. Cine se gandeste, astazi, ca in spatele unui desen, text, schita etc., exista un creion? Este o nedreptate care trebuie corectata.

creioane de colorat

Primele condeie erau, de fapt, pensule, de dimensiuni reduse, care nu semanau cu versiunile moderne ale acestui obiect. Odata cu descoperirea grafitului, in Bavaria, perii foarte fini care intrau in alcatuirea pensulelor au fost inlocuiti cu acest nou material descoperit, incapsulat in lemn. Initial, grafitul era cunoscut sub denumirea de “plumbago/plombagina” – adica “cel care se comporta ca si carbunele”, motiv pentru care, inca se mai crede, eronat, ca in componenta creionului intra carbunele.

Grafitul este, de fapt, un mineral lucios, cu o structura de cristale hexagonale opace. Termenul “grafit” vine din limba greaca – “graphein” (“a scrie”) – facand referire la dara neagra pe care o lasa pe hartie. Cuvantul “creion” provine din latinescul “pencillus” – “pensula artistului”, iar in limba romana este un imprumut neologic din limba franceza (“crayon” – “craie”, din latinescul “creta” + “-on”).

Tipul de grafit care intra in componenta creioanelor moderne a fost descoperit in anul 1564, in Marea Britanie, la Borrowdale, calitatile sale fiind superioare celui folosit pana la momentul respectiv. Initial, grafitul era tinut in mana direct, fara nicio protectie, de aceea culoarea care se acumula pe mainile artistului era transmisa pe hartie, timpul de lucru dublandu-se. Odata cu evidentierea acestei probleme, specialistii au incercat aplicarea unor solutii de compromis – acoperirea grafitului cu un material cerat, inglobarea grafitului intr-un tub metalic si chiar infasurarea acestuia cu corzi sau plasa, metode care nu si-au dovedit eficienta.

Creioane colorate, Foto: occasionalartist.wordpress.com

Ideea inglobarii grafitului intr-un cilindru de lemn a aparut in 1660, proces rafinat constant, pana la sfarsitul anilor 1700, cand s-a descoperit ca grafitul poate fi stabilizat in cilindrul de lemn, prin simpla adaugare a unui lipici. Mai exact, Nicholas Jacques Conte, pictor, fizician si chimist francez, a amestecat grafitul cu argila (cu rol de liant). El este considerat inventatorul creionului. Compania de creioane Conte, cumparata in 1979 de grupul Bic, este, din 2004, celebra marca de creioane “Bic Kids”.

Orasul Nuremberg, din Germania, este locul de nastere al productiei, pe scara larga, a creionului  modern, odata cu inaugurarea renumitei firme Faber-Castell, in anul 1761, urmata, in scurt timp, de aparitia unor companii ca Lyra, Steadtler si altele, aceasta industrie dezvoltandu-se rapid in perioada revolutiei industriale, din secolul al XIX-lea.

Istoria creionului in America

Creioane Faber Castell, Foto: milonimehta15.wordpress.com

Pana la declansarea razboiului dintre Anglia si Statele Unite, America depindea, in totalitate, de importurile de creioane din Europa. Odata cu sistarea acestor importuri, William Monroe, din  Concord, Massachusetts, ajunge sa fie acreditat ca fiind primul producator al acestui instrument de scris, incepand cu anul 1812. Un concetatean al lui Monroe, faimosul autor Henry David Thoreau, devine si el cunoscut datorita implicarii in aceasta industrie. Industria americana de producere a creioanelor si-a luat, cu adevarat, zborul, odata cu lansarea companiei “The Joseph Dixon Crucible Company” (acum numita Dixon Ticonderoga), un adevarat lider de piata, care a fost urmata, la scurt timp, de aparitia altor firme producatoare mai mici.

Citește și:  Oftalmologia - inceputuri, evolutie, tendinte actuale

Catre finalul secolului al XIX-lea, orase precum New York si New Jersey erau cele care gazduiau filiale ale industriei creioanelor, mai cunoscute fiind Faber Castell, Eberhard Faber, Eagle Pencil Company (care mai tarziu avea sa poarte numele de Berol) si General Pencil Company.

Primele creioane fabricate in serie aveau lemnul in culoarea sa naturala, nevopsit, tocmai pentru a scoate in evidenta calitatea superioara a materialului folosit. Mai tarziu, pe masura ce piata a devenit din ce in ce mai diversificata, producatorii au ajuns la concluzia ca trebuie pus accent pe calitatea  grafitului. Cum, in acea perioada, cel mai bun grafit provenea din China, unele firme producatoare au stabilit utilizarea lemnului colorat in galben, ca simbol al provenientei din China, culoarea galben reprezentand  regalitatea, respectul si eleganta. Acesta este motivul pentru care, incepand cu anul 1800 si pana in prezent, majoritatea creioanelor sunt colorate, traditional, in culoarea galben.

Globalizarea industriei de producere a creioanelor

globalizarea creioanelor

Industria creioanelor include un numar important de companii si de branduri, de pe tot cuprinsul globului. Factorii care au contribuit la impactul globalizarii si la virarea productiei catre state din Asia, in decursul ultimilor 20 de ani pot fi:

  • Introducerea containerelor maritime in care creioanele puteau fi transportate cu succes;
  • Reducerea barierelor comerciale internationale;
  • Diferenta de pret in ceea ce priveste achizitionarea materiei prime;
  • Diferentele destul de mari in managerierea costurilor de productie, costurilor  salariale etc.

Odata cu dezvoltarea exponentiala a industriei creioanelor, a existat o crestere evidenta a cantitatii de lemn folosita in procesul de productie. Acesta este si principalul motiv pentru care, cel putin in teorie, majoritatea firmelor producatoare detin propriile plantatii de cedru, lemnul cel mai folosit pentru producerea creioanelor, plantatii care functioneaza pe baza de sustenabilitate (proces care presupune ca rata de crestere anuala a padurii este mai mare decat rata de taiere din padure, anual). Se estimeaza ca padurile care sunt monitorizate pe baza acestei metode sunt bogate si sanatoase, continuand sa asigure o cantitate potrivita de lemn, atat pentru industrie, cat si pentru locuitorii zonelor respective.

Utilizari diverse ale creioanelor

Creion pentru machiaj, Foto: littlehopeinajar.wordpress.com

In functie de scopul in care este folosit un creion, pentru un desen tehnic, pentru unul artistic sau pentru scris, se va opta pentru o anume duritate a minei, pentru care exista o scala, conceputa de Lothar von Faber (fabricant de creioane din secolul al XVIII-lea), situata intre H (mina dura), B (mina grasa, moale), HB (mijlocie), F (subtire). Pentru creioanele colorate (care au aparut la inceputul secolului al XX-lea) sau pentru cele bicolore, se utilizeaza mine obtinute din argila, pigmenti si rasini.

Creioanele pastel, folosite in pictura, sunt mai friabile (mai moi, sfaramicioase), obtinute printr-un adaos de guma arabica ( o substanta extrasa din seva arborelui Acacia). In artele plastice, cuvantul “desen” desemneaza toate lucrarile realizate in creion. O metoda speciala, folosita in acest domeniu, se numeste “tehnica celor trei creioane” si presupune executarea desenului cu creioane in trei tonuri diferite (negru, rosu, alb), pe o plansa de desen gri-albastruie sau maronie.

Creionul de machiaj, cu mina moale, invelita in lemn, pentru pleoape, buze, gene, a fost creat in 1927, de catre firma germana Schwan.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.