Crinul Sfintei Marii ocupă un loc important în iconografia creştină, deşi, cu interpretări diverse, apare ca simbol şi în multe mituri antice, precreştine. Crinul alb (Lilium candidum), originar din Orientul Mijlociu (din Siria) şi despre care se spune că împodobea, alături de iris şi trandafir, Grădinile Babilonului, este una dintre cele mai vechi plante cultivate, răspândită astăzi în regiunile temperate, subtropicale şi tropicale.
Cu florile sale mari, impetuoase, în formă de potir, cu anterele mari, galben-aurii şi cu parfum puternic, crinul a fost (şi a rămas) o imagine simbolică a purităţii, a inocenţei, a feminităţii, dar şi a regalităţii.
Crinul in mitologie
În mitologia greacă, despre Hera, soţia lui Zeus, zeiţa protectoare a căsniciei, a căminului și a femeilor măritate, precum și regina zeilor și a oamenilor, se spune că, din picăturile de lapte cu care îl hrănea pe Heracles (Hercule), una s-a transformat în Calea Lactee, alta într-un crin. Venus (Afrodita), zeița iubirii, a frumuseții și fertilității, pentru că o tânără a îndrăznit să dispute cu ea prețul frumuseții, ar fi transformat-o într-un crin.
În mitologia romană, în legendele consacrate lui Enea (Aeneas), fiu al muritorului Anchise şi al Afroditei, se fac, indirect, analogii intre crini şi floarea de lotus, ambele simbolizând iubirea intensă, irealizabilă sau sublimată. Dacă este sublimată, după cum precizează Jean Chevalier, în “Dicţionarul de simboluri”, crinul devine floarea gloriei. Alteori, crinul este expresia simbolică a posibilităţilor antitetice ale fiinţei.
În miturile Orientul îndepărtat (in cultura indiană, chineză) crinul este asociat cu eleganţa şi perfecţiunea morală, cu norocul şi fericirea. În Japonia, de exemplu, crinul (cunoscut sub numele de „yuri„) este adesea expresia feminității, a grației și a iubirii pure.
In multe culturi, crinul este valorificat în artele vizuale și în poezie, pentru a exprima delicatețea și frumusețea. Crinii sunt considerați, de asemenea, semne ale trecerii într-un altă lume sau ca simboluri ale vieții trecătoare.
Crinul Sfintei Marii
În tradiţia creştină, din cele mai vechi timpuri, crinul a împodobit altarele bisericilor. În “Cântarea Cântărilor” (“Cântarea lui Solomon”) , Mirele și Mireasa sunt foarte des comparați cu crinii câmpului: “Precum crinul se ridică în mijlocul spinilor, așa iubitul meu, în mijlocul fecioarelor”.
Cele mai multe legende creştine se referă însă la Crinul Sfintei Marii. Una dintre acestea relatează că, în momentul nașterii Fecioarei Maria, în locul unde s-a născut (într-o familie evlavioasă din Nazaret), au înflorit miraculos toţi crinii din împrejurimi, dând naștere unei priveliști minunate și pline de semnificație. Acest moment a fost considerat o manifestare a harului divin (o hierofanie), sugerând puritatea și sfințenia viitoarei Mame a lui Iisus Hristos.
“Buna Vestire” sau “Blagoveştenia”, care marchează, în mitologia creştină, momentul în care Arhanghelul Gavril i-a apărut Fecioarei Maria, vestind-o că-l va naște pe Iisus din Nazaret, este de asemenea asociată cu floarea de crin. În multe icoane, Arhanghelul este reprezentat purtând în mână un crin alb, asa cum apare si în celebra pictură “Buna Vestire” a lui Leonardo da Vinci.
Toma Necredinciosul, necrezând în moartea Mariei, în “Adormirea Maicii Domnului”, a deschis mormântul, descoperind crini și trandafiri magnifici și parfumați. De altfel, în timp, Crinul Sfintei Marii, cu toată încărcătura simbolică, a devenit un atribut al tuturor sfinţilor.
Crinul Sfintei Marii din Kefalonia
Cea mai frumoasă legendă pe această temă se leagă însă de “Crinul Sfintei Marii” din Kefalonia. În Insula Kefalonia, cea mai mare dintre insulele ionice, din vestul Greciei, există o biserică numită “Maica Domnului cu crinii”. Se spune că, în fiecare an, fără excepţie, “Crinul Sfintei Marii” înfloreşte aici, la Sărbătoarea “Adormirea Maicii Domnului”, din 15 august.
Crinii aduşi de oameni la biserică de “Buna Vestire” (25 martie) rămân în faţa icoanei Maicii Domnului şi, după patru luni, tulpinile ofilite înfrunzesc şi Crinul Sfintei Marii înfloreşte. La fel se întâmplă şi în Biserica de la Markopoulo, aflată la numai trei kilometri distanţă
Într-un sat din Insula Andros (Apikia), se petrece ceva asemănător – femeile evavioase cultivă “Crinul Sfintei Marii”, care înfloreşte în luna mai. Aduc florile la biserică şi le aşază la icoana Maicii Domnului, pentru a primi binecuvântarea reînfloririi, ceea ce se şi întâmplă, în august, de Sfânta Maria Mare.
Alte simboluri asociate Sfintei Maria
Din timpuri imemoriale, Sfintei Maria i se asociază, ca simbol, şi safirul (din latinescul „saphirus” și grecescul „sapheiros”, ambele înseamnand “albastru”). Într-un text hagiografic (text despre viaţa sfinţilor), din secolul al X-lea, despre această piatră preţioasă se consemnează că: “Frumuseţea safirului este asemenea tronului ceresc, desemnând inima celor simpli, a celor a căror viaţă devine strălucitoare prin iubire şi virtute”. În tradiţia creştină, safirul este un simbol al împărăţiei cereşti, implicit al Sfintei Marii (“Stella Maris”/ “Steaua Mării”), denumirea antică, simbolică, a Fecioarei Maria, păstrată şi în perioada Evului Mediu, cu sensul de “Stea călăuzitoare” pe drumul către Hristos, pentru ca omul “să nu se răstoarne în mijlocul valurilor stârnite în marea furtună”, cum consemnează un teolog din secolul al IX-lea.
Crinul – simbol al regalităţii
Crinul (Lilium regale/ “Crinul regal”) a fost şi simbolul central al regalităţii franceze (în fr., Fleur de lys”/ “Floare de crin”), asociat cu perfecţiunea, lumina şi viaţa, diverse legende relatând că, în anul 496, un înger i-ar fi dăruit un crin de aur lui Clovis, împăratul merovingian al francilor, când acesta s-a convertit la creștinism. În secolul al XII-lea, Filip al II-lea al Franţei este reprezentat ținând în mână o floare de crin. Ulterior, simbolul a fost prezent pe steagurile, scuturile și hainele dinastiei, semnificând speranță, respect și regalitate.
Mai târziu, începând cu secolul al XIV-lea, regii Angliei au folosit și ei acest însemn heraldic – un crin sau trei crini (reprezentând Fecioara Maria, Creația și Regalitatea).
Este important de reţinut că valențele simbolice ale crinului variază în funcție de contextul cultural și mitologic specific. De asemenea, aceste interpretări pot fi influențate de tradițiile religioase distincte ale fiecărei culturi.
