Inventarea cifrelor este probabil cea mai mare abstractizare ce a fost creată de mintea umană. Practic tot ce ne înconjoară în viața noastră este digital, numeric sau cuantificat. Povestea despre cum și unde au apărut aceste cifre, de care depindem în așa o mare măsură, este de mii de ani învăluită în mister.

Chiar dacă oamenii au înțeles întotdeauna conceptul de nimic, conceptul de „0” este unul relativ nou, fiind complet dezvoltat în al cincilea secol Î.Hr. Înainte de acel moment, matematicienii se chinuiau să efectueze cele mai simple calcule aritmetice. Astăzi, „0”, atât ca simbol, cât și ca un concept ce indică lipsa oricărei cantități, ne permite să efectuăm calcule, să facem ecuații complicate și chiar a permis inventarea calculatoarelor.

Zero a fost inventat independent de căte babilonieni, mayași și indieni (chiar dacă unii oameni de știință tind să creadă că indienii au fost influențați de babilonieni). Babilonienii au preluat sistemul lor de numărare de la sumerieni, care au fost primii oameni din lume ce au dezvoltat un sistem de numărare.

Dezvoltat în urmă cu 4000 sau 5000 de ani, sistemul sumerian a fost unul pozițional, fapt ce însemna că valoarea unui simbol depindea de poziția sa relativă față de alte simboluri. Unii cercetători sunt de părere că un substitut al lui zero ar fi fost două linii înclinate ce reprezentau o coloană goală a unui număr, în timp ce alți cercetători nu sunt de acord cu ideea înlocuitorului.

Sistemul sumerienilor a trecut apoi prin Imperiul Akkadian și apoi prin cel Babilonian în jurul anului 300 Î.Hr. Oamenii de știință sunt de acord că acolo a apărut în mod clar un înlocuitor, o modalitate clară de a diferenția 10 de 100. Inițial babilonienii lăsaseră un spațiu gol în sistemul lor de numărare cuneiform dar atunci când a devenit confuz, ei au adăugat un simbol (două linii înclinate) ce reprezentau coloana goală. Chiar și așa ei nu au dezvoltat ideea de zero ca număr.

Șase sute de ani mai târziu și la mii de kilometri de Babilon, mayașii au dezvoltat zero ca un înlocuitor în jurul anului 350 D.Hr. și l-au folosit pe post de înlocuitor în calendarele lor elaborate. În ciuda faptului că mayașii erau matematicieni pricepuți, ei nu au folosit zero în ecuații.

Unii cercetători susțin că noțiunea babiloniană și-a făcut drum până în India în timp ce alții sunt de părere că indienii au dezvoltat ideea de zero în mod independent.

Conceptul de zero a apărut pentru prima dată în India în jurul anului 458 D.Hr. Ideile matematice erau vorbite prin poezie sau prin cântări și nu prin simboluri. Diferite cuvinte simbolizau zero sau nimic, precum „vid” sau „spațiu”.

În 628, un astronom și matematician hindus numit Brahmaputra a dezvoltat un simbol pentru zero, un punct plasat sub numere. De asemenea, el a dezvoltat ecuații matematice folosind zero, a scris regulile folosite pentru a se ajunge la zero prin adunare și scădere, precum și rezultatele folosirii lui zero în ecuații. Era pentru prima dată în lume când zero era recunoscut ca un număr de sine stătător, atât ca o idee cât și ca un simbol.

În următoarele secole conceptul lui zero a fost îmbrățișat și în China și în Orientul Mijlociu. Până în anul 773, zero ajunsese la Bagdad unde a devenit parte a sistemului de numărare arab, care se baza pe sistemul indian.

Un matematician persan numit Mohammed ibn-Musa al-Khowarizmi a sugerat folosirea unui mic cerculeț în calcule dacă nici un număr nu ar fi apărut. Arabii numeau acest cerc „sifr” sau „gol”. Zero a fost crucial pentru al Khowarizmi, care l-a folosit în secolul al IX-lea pentru a inventa algebra. El a dezvoltat și metode rapide pentru înmulțirea și împărțirea numerelor, care acum sunt cunoscute ca algoritmi.

În Europa, zero a ajuns prin intermediul cuceririi Spaniei de către mauri și a fost dezvoltat mai departe de către matematicianul italian Fibonacci, care l-a folosit pentru a face ecuații fără un abac. Această dezvoltare a fost extrem de populară printre negustori, care se foloseau de ecuațiile lui Fibonacci pentru a-și ține contabilitatea.

Guvernul italian a fost foarte suspicios pe numerele arabe, motiv pentru care a făcut ilegală folositea cifrei zero. Chiar și așa, negustorii au continuat să-l folosească ilegal iar cuvântul arab „sifr” s-a transformat în „cifru”, simbol care nu înseamnă doar un caracter numeric, ci și un cod.

Până în anii 1600, zero era folosit în toată Europa. Zero a fost fundamental în sistemul de coordonate carteziene ale lui Rene Descartes și în dezvoltarea calculelor lui Sir Isaac Newton și ale lui Gottfried Wilhem Liebniz. Calculele au deschis calea pentru fizică, inginerie, calculatoare și pentru o mare parte a teoriei economice și financiare.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ