Nu vom pune în discuţie valabilitatea – destul de controversată – a expresiei latineşti din titlul articolului – Gusturile nu se discută – atribuită fie lui lui Cicero, fie lui Seneca, şi care a devenit foarte populară în timp. A apela la această expresie, în diverse împrejurări, este un mod de a sublinia libertatea de a avea preferinţe (de orice fel) sau inutilitatea argumentării lor.
Problema constă în faptul că, din dorinţa de a epata, mulţi o folosesc (în varianta latinească) citând-o greşit – De gustibus non est discutandum – probabil prin contaminare cu forma românească a verbului a discuta (nu se discută). Singura variantă corectă, în latină, este : De gustibus non est disputandum. În secolul al XIX-lea, francezii au « dezvoltat-o », utilizând-o în varianta De gustibus et coloribus non est disputandum (Gusturile si culorile nu se discuta). Se mai poate folosi, de asemenea, prescurtat – De gustibus (gustul) – subînţelegându-se că orice altceva de poate pune în discuţie, cu excepţia preferinţelor personale.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.