Verbul „a trebui”, cu sensul „a avea ca necesitate”, „a fi necesar”, „a avea nevoie”, „a avea obligația”, „a se cuveni”, „a se impune” etc., poate să ridice, în anumite contexte, o problemă de acord.
Când este folosit la modul indicativ, timpul prezent, forma verbului este invariabilă, indiferent dacă partea de vorbire prin care se exprimă subiectul este la singular sau plural: „Îmi trebuie cartea aceasta” / „Îi trebuie mai multe caiete” / „Le trebuie un însoțitor pentru drum” etc. În astfel de structuri, subiectul este exprimat prin substantivele „cartea”, „caietele”, „un însoțitor” (la numere diferite, verbul „trebui” rămânând invariabil), iar „îmi”, „îi”, „le” sunt pronume personale, cu funcția de complemente indirecte în cazul dativ.
Acordul formal cu subiectul se face, însă, la diversele forme de trecut ale verbului „a trebui” și la timpul viitor: „Mi-a trebuit cartea aceasta” / „Mi-au trebuit caietele acestea” / „Le-a trebuit un însoțitor” sau „Îmi trebuia cartea…” / „Îmi trebuiau caietele” etc.
Când verbul „a trebui” nu este precedat de un complement în dativ, atunci este urmat de o propoziție subiectivă, introdusă prin conjuncția „să”: „Eu trebuie să plec” / „Voi trebuie să plecați” / „Invitații trebuie să mai aștepte” / „El trebuia să plece” / „Noi trebuia să plecăm” / „Ei trebuiau să plece” etc. După cum se poate observa, dacă „a trebui” este la un timp trecut, acordul s-a făcut doar la persoana a treia plural („ei trebuiau să plece”), în rest formele fiind invariabile.
Este vorba de un acord formal, având în vedere că un enunț de felul „El trebuia să plece” înseamnă, logic, „Trebuia ca el să plece” („trebuia” păstrându-și sensul impersonal, iar subiectul lui „să plece” fiind „el”). Și la timpul viitor se face acest acord formal: „Ei vor trebui să plece” (din punct de vedere logic, acest enunț însemnând „Va trebui ca ei să plece”). De altfel, în gramaticile mai vechi, acordul verbului „a trebui” (fie el și formal), cu subiectul, era subliniat ca o greșeală, considerându-se corect să se spună „Ei trebuia să plece” (echivalent cu „Trebuia ca ei să plece”).
La modul conjunctiv, există o singură formă pentru toate persoanele și numerele – „să trebuiască” – „Sper să nu trebuiască să rămân aici peste noapte” / „N-ar fi vrut să fie pus în situația să trebuiască să renunțe la visurile lui” etc.
Înțelegând contextul este esențial pentru a folosi corect formele verbale în limba română. Aici sunt câteva puncte cheie de reținut:
- Utilizează forma trebuia atunci când te referi la o singură persoană sau un singur subiect în trecut.
- Alege trebuiau pentru situații sau subiecte multiple din trecut.
- Nu uita de importanța contextului: sensul și numărul subiectului determină forma corectă a verbului.
Pentru mai multe clarificări, vezi și articolul despre cum să folosești corect formele de politețe și adresare directă, disponibil aici.
