Elocvent sau elogvent? Pe un forum educaţional (o “cafenea a profesorilor”!), într-o controversă pe o anumită temă, cineva se întreba cu revoltă: “Exemplele mele nu sunt elogvente? Pe un altul, şi mai cunoscut, tot “educaţional”, altcineva, exprimându-şi o nemulţumire şi mai mare în legătură cu şcoala şi examenele, înfierându-i pe “inculţi”, apelează la un exemplu zdrobitor: “Cred că cel mai elogvent este proaspătul şi celebrul exemplu din timpul bacului cu subiectul de la română cu ţăranul intelectual…”.

Cuvântul menţionat în titlul articolului se bucură de “succes” şi când vine vorba despre mărci de tractoare şi diverse detalii tehnice, asa cum se poate citi pe un alt site: “Pentru că toate termostatele când sunt desfăcute cu motorul rece sunt închise, nu-i elogvent că l-aţi găsit închis”.

Şi amatorii de “jocuri de apă şi lumină” vin cu “exemple elogvente”, ca şi cei care caută sfaturi avocăţeşti – “Vă rog frumos ajutaţi-mă şi pe mine cu un un răspuns elogvent la următoarea întrebare…” şi exemplele ar putea continua, chiar şi numai după o simplă căutare pe Internet sau dacă suntem atenţi la diverse alte contexte de comunicare din viaţa de zi cu zi.

Cum este corect, elocvent sau elogvent

Trebuie ştiut că singura formă corectă a acestui adjectiv neologic este “elocvent”, cu sensul: “Care vorbeşte frumos si convingător; (Adesea adverbial) Plin de înţeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis” (DEX)

Tot din limba franceză, având etimon latinesc, a fost împrumutat şi substantivul “elocvenţă”: “Talent, arta de a vorbi frumos; elocinţă; expresivitate, exprimare sugestivă (fr.éloquence, lat. eloquentia”. (DEX)

Citește și:  Cum este corect – “hermitaj” sau “ermitaj”, “ermit” sau “eremit”?

Elocvenţa/însuşirea de a fi elocvent era, în antichitate, şi a rămas până astăzi, o condiţie obligatorie în arta oratoriei. Mari oratori au fost, de exemplu, în antichitate, Cicero, filosof, politician, jurist roman, autor al unui celebru “Tratat de retorică”, Demostene, om politic grec şi considerat cel mai mare orator al antichităţii, Petrarca, scriitor italian din perioada Renaşterii, iar în epoca modernă – Winston Churchill, om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit în două mandate, John Fitzgerald Kennedy, al 35-lea preşedinte al SUA etc.

Cum este corect, elocvent sau elogvent

În istoria culturii româneşti, recunoscuţi ca mari oratori, cu un caracter elocvent al discursurilor lor, au fost reprezentanţii societăţii “Junimea”, din secolul al XIX-lea – Petre Carp, Vasile Pogor, Titu Maiorescu, mai târziu Take Ionescu, prim-ministru al României între 1921-1922, Nicolae Iorga, istoric, om politic, profesor universitar, Barbu Ştefănescu Delavrancea, scriitor şi avocat etc.

Elocvenţa/capacitatea de a fi elocvent poate fi însă şi o caracteristică a unui om obişnuit, care stăpâneşte arta de a vorbi, de a fi persuasiv în raport cu interlocutorul, de a emoţiona prin cuvânt.

Elocvent, -ă poate fi, dincolo de cuvânt, şi un aspect/o situaţie care convinge, este semnificativ/semnificativă, plin/plină de înţeles. În acest sens, de pildă, se poate spune: “Aceste cifre sunt elocvente pentru situaţia lui financiară” sau “Din punctul meu de vedere, gestul lui a fost elocvent” etc.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.