Cum este corect – mânăstire sau mănăstire?

Pentru că substantivul din titlul articolului este foarte cunoscut, probabil că mulți dintre noi l-am auzit în ambele variante – „mânăstire”/„mănăstire”.

Originea acestui cuvânt, care denumește un așezământ religios în care trăiesc, potrivit unor reguli de viață austeră și izolați de lume, călugări sau călugărițe; prin restrângere – ansamblu de clădiri care alcătuiesc un astfel de așezământ; lăcaș în care serviciul divin este oficiat de călugări (DEX), se află în slavonescul „monastyri”, dar etimonul mai vechi este grecescul „monasterion”, al cărui sens inițial era „locuința izolată”.

Singura formă corectă indicată de DOOM (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române) este „mănăstire”, cu pluralul „mănăstiri”. „Monastire” este o variantă populară (ca în titlul cunoscutei legende „Monastirea Argeșului”).

În cultul ortodox, orice mănăstire are, în centrul ansamblului arhitectural, o biserică, acest cuvânt provenind din latinescul „basilica”.

În limba română, corectitudinea termenului „mănăstire” este adesea dezbătută. Cu toate acestea, forma acceptată și corectă conform normelor actuale ale limbii este „mănăstire”. Acest cuvânt desemnează un loc de rugăciune și meditație, unde comunități de călugări sau călugărițe își dedică viața credinței și contemplației.

• Exemplu corect: „Am vizitat o mănăstire veche pe munte.”
• Exemplu incorect: „Mănăstirea pe care am văzut-o era închisă.”

Este esențial să ne educăm continuu și să înțelegem nuanțele limbii pentru a ne exprima cât mai clar și precis. Consultați dicționare de încredere și resurse lingvistice pentru a vă asigura că folosiți cuvintele în forma lor corectă și în contextul adecvat.

Pentru a aprofunda înțelegerea termenilor care pot crea confuzie și pentru a vă îmbunătăți exprimarea, vă recomandăm să citiți și articolul nostru despre cum este corect: ia sau i-a?. Aceasta vă va oferi o bază solidă pentru o comunicare eficientă și pentru evitarea greșelilor frecvente în utilizarea limbii române.