Minge (nu mingie) este un cuvânt uzual, pentru că denumește un obiect legat fie de joacă, fie de anumite sporturi; privim meciuri la televizor, așteptăm Campionatul Mondial de fotbal din 2014, îi auzim și îi vom auzi pe reporterii sportivi pronunțând de nenumărate ori acest substantiv, în cele mai diverse contexte.

Când folosim „mingei” versus „mingii”: Explorăm regulile gramaticale și excepțiile. „Mingei” se referă la cazuri specifice, în timp ce „mingii” este utilizat în contexte diferite. Află când și de ce se aplică fiecare formă.

Din nefericire, dacă suntem atenți, vom constata că formele de genitiv – dativ, ca și cele de plural ale substantivului minge sunt pronunțate, de către mulți vorbitori, cam „după ureche”, ignorând regulile.

Așadar, forma corectă de plural nearticulat a substantivului minge este mingi (cu un singur –i). Exemplu: Am cumpărat niște mingi frumos colorate, pentru copii/Pe teren au apărut două mingi etc. Cazurile genitiv și dativ se formează, ca și la alte substantive, de la forma de plural, căreia i se adaugă un –i (marca de genitiv-dativ). Exemplu: Traiectoria mingii (nu mingei, nici mingiei) a fost cel puțin neașteptată. Pluralul articulat al substantivului minge este mingile: Mingile (nu mingiile) au fost duse la marginea terenului.

Citește și:  Pluralul unor substantive neutre – chibrituri/chibrite, gheme/ghemuri, hamacuri/hamace, jerseuri/jersee, pardesie/pardesiuri, tufise/tufişuri etc.

Aplică cunoștințele: Exemple și exerciții cu „mingei” și „mingii”. Testează-ți înțelegerea regulilor prin completarea propozițiilor date și verifică răspunsurile pentru a consolida ceea ce ai învățat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.