Deşi cuvântul din titlul articolului este unul pretenţios, care ţine de limbajul elevat, presupunându-se că cei care îl folosesc au un anumit nivel cultural şi de cunoştinţe lingvistice, sunt destule situaţii în care se poate auzi sau citi în varianta incorectă – oprobiu.

Forma corectă a acestui neologism este oprobriu şi înseamnă : dispreţ, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârşesc astfel de fapte –din fr. opprobre, lat. opprobrium (DEX).

O altă problemă în legătură cu acest cuvânt este legată de prezenţa lui în structura oprobriu public, pe care cei mai mulţi nu o mai sesizează ca fiind pleonastica. Oprobriu însemnând dezaprobare prin care societatea condamna anumite fapte sau oameni etc., a mai adăuga şi cuvântul public (când este vorba de societate) este excesiv, comunicându-se de două ori (în mod inutil) aceeaşi idee.

Prin urmare, se poate spune corect, de exemplu: Faptele lui odioase au atras oprobriul (dezaprobarea publica), fiind condamnat pe bună dreptate/ A acţiona în afara legii înseamnă a te expune oprobriului etc.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.