Există încă, în societatea românească, precum şi în rândul lingviştilor, dispute legate de utilizarea substantivelor din titlul articolului – rrom, rom sau ţigan?

Potrivit documentelor oficiale şi dicţionarelor care precizează formele acceptate (normate) ale unei limbi, rom, cu sensul “persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea”, este termenul impus, in prezent, preferat de această etnie, deoarece se pare că nu are încărcătura de conotaţii negative ale cuvântului tradiţional ţigan. Forma rom îşi are originea în limba ţigăneasca (romani), însemnând “om”, aparând în opoziţie cu gajdo/gajiu, care înseamnă român.

Forma rrom (cu doi r) este consemnată în DOOM (Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române), dar ca a doua variantă, tolerată, nu recomandată, deoarece scrierea cu consoană dublă, la început de cuvânt (rr) este neobişnuită pentru ortografia românească şi a apărut, probabil, pentru a se evita confuziile cu familia lexicală a cuvântului român.

Substantivul ţigan, din slavonescul ciganinŭ. Cf. rus. țâgan, este un termen vechi în limba română, mai “puternic” din punct de vedere lingvistic decât rom, dovadă bogăţia de expresii şi locuţiuni în care apare, dar care se evită în documentele oficiale, din cauza conotaţiilor peiorative pe care le-a dobândit de-a lungul timpului.

Este interesant de observat că termenul rom, care este considerat un fel de variantă modernă pentru denumirea acestei etnii, este menţionat şi de Mihail Kogălniceanu, în 1837, într-o lucrare publicată la Berlin – Esquisse sur l’histoire, leş moeurs et la langue des cigains, connus en France sous le nom de bohémiens – în care precizează: “Cu excepţia ungurilor, spaniolilor, englezilor şi francezilor, care şi ei le dau uneori numele de egipteni, majoritatea celorlalte naţiuni îi strigă cu numele mai mult sau mai puţin denaturat de cingan, denumire pe care  se pare  c-au avut-o mai întâi. Dar ţiganii ei înşişi se numesc în  limba lor  romnicel (fiul femeii) sau  rom  (oameni)”.

Rămâne totuşi de văzut dacă, astăzi, uzul limbii şi mentalul colectiv vor accepta şi vor impune forma rom şi în limbajul curent (nu numai in documente), deocamdată mai evidentă fiind tendinţa de evitare a acestui cuvânt, de către cei care nu sunt de această etnie, fiind foarte asemănătoare fonetic cu român.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ