Despre preparatul culinar menţionat în titlul articolului, deşi nu are o denumire autohtonă, se spune, de obicei, că este tradiţional românesc, având în vedere că, mai ales de sărbători (de Crăciun, de Paşte, de Anul Nou etc.), este nelipsit de pe mesele românilor.

Ca vorbitori de limbă de origine latină, e uşor să ne dăm seama că boeuf (oeu pronunţat ö) este un cuvânt franţuzesc, însemnând vită (în context, carne de vită) şi pare nepotrivit ca un cuvânt împrumutat să denumească o mâncare tradiţională românească.

În primul rând, trebuie precizat că denumirea corectă este salată de boeuf, cu prepoziţia de (nu salată boeuf), adică salată cu carne de vită, nu salată vită.

Pe de altă parte, istoria acestui preparat culinar – salată de boeuf – ne lămureşte şi în legătură cu denumirea şi cu faptul că este considerat, oarecum nejustificat, specific românesc.

Inventatorul” salatei de boeuf este belgianul Lucien Olivier, cel care era, prin anii 1860, bucătarul-şef al unui celebru restaurant din Moscova – Ermitaj (Эрмитаж). Se pare că reţeta originală, care s-a pierdut, era un fel de salată rusească, făcută din legume, în care se adăugau carne de vânat, raci şi alte delicatese. Când, în 1905, restaurantul s-a închis, nimeni nu cunoştea exact reţeta salatei de boeuf, dar diverşi alţi bucătari (Ivan Ivanov, de exemplu, asistentul lui Lucien Olivier) au preparat-o în felul lor, amestecând legumele, specifice salatei ruseşti – morcovi, păstarnac, cartofi, castraveţi muraţi etc. – cu limbă de porc fiartă, carne de vită sau de pasăre, toate legate cu maioneză. Şi în cazul maionezei, Lucien Olivier avea un secret, legat de proporţia de muştar, oţet franţuzesc şi ulei de măsline.

Din Rusia, salata de boeuf a trecut şi în gastronomia popoarelor din jur, inclusiv la romani, unde este foarte apreciată, apoi şi în vestul Europei.

loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ