Oul roşu de Paşte este un simbol încărcat de semnificaţii impuse şi conservate de tradiţie. Potrivit legendelor creştine, Maica Domnului, venită să îşi plângă fiul răstignit, a lăsat un coş cu ouă lângă cruce, acestea înroşindu-se de la sângele din rănile lui Iisus. De atunci, acest gest – al înroşirii ouălor de Paşte – repetat an de an, este parte a ceremonialului de pregătire a Sărbătorii Învierii Domnului, prin care refacem şi retrăim timpul mitic al începuturilor creştine. Pe de altă parte, oul este, în multe culturi, din timpuri mult mai vechi decât creştinismul, simbol al renaşterii, al repetiţiei şi înnoirii.

Din punct de vedere strict gramatical, substantivul ou are o flexiune (totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale) atipică, ceea ce generează, în limbajul curent, unele greşeli în folosirea formelor de plural.

Asadar, singurele forme corecte de plural ale substantivului ou sunt: la nominativ (plural articulat) – ouăle (nu ouălele), iar la genitiv – dativ, ouălor (nu ouălelor).

Vom spune, de exemplu: Înroşitul ouălor de Paşte este un obicei respectat de toată lumea/Culoarea ouălor este foarte frumoasă etc. În felul acesta, putem fi siguri că nu impietam cu nimic sărbătoarea, nici măcar cu o greşeală de exprimare.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ