Una dintre cele mai mari pasari cu penajul frumos colorat din familia Galliformes este curcanul. Daca ar fi sa il caracterizam in general am spune ca este o pasare greoaie, mare, ce are capul mic si ciocul scurt, cu penaj dens si uniform, pe toata suprafata corpului.

In America de Nord, aceasta specie care traieste in salbaticie este considerata nobila si frumoasa. Pe de alta parte ca pasare domestica ea isi pierde aceste calitati, insa este considerata un paznic si aparator al pasarilor de curte si in acelasi timp este crescuta pentru carnea sa deosebit de gustoasa.

Curcanul (Meleagris gallopavo)

Curcanul are proportiile corpului aproape la fel ca la paun, are lungimea corpului de 1,2 m, greutatea de pana la 10 kg, in cazuri exceptionale si mai mare. Femela este intotdeauna mai mica decat masculul si cantareste mai putin doar cu cateva kilograme. Pe cap penajul lipseste insa are formatiuni din piele in nuante de rosu si albastru-deschis ce reprezinta ,,ornamente” caracteristice acestui gen de pasari de vanat. Pielea de pe gat are un aspect interesant, pare acoperita cu falduri sau basici care se poate umfla. Aceste caracteristici apar indeosebi la mascul, la femela scalpul este mai neted si faldurile din zona gatului mai mici, dar si lipsite de posibilitatea de a se umfla. De asemenea la femele coloritul pielii din zona capului este oarecum plictisitor, roziu sau rosiatic fara zone albastrui ca la mascul. Penajul pe partea dorsala este negru si maro-inchis, in zona gatului este intunecat cu marginile maronii-deschise, in zona cozii maro, negre si crem, pe aripi nuantele sunt maro cu margini crem, iar pe partea ventrala de asemenea in nunate de culori maronii dar mai inchise. La masculi aripile au pene in nuante albastrui-verzui-metalizat si maronii-stralucitoare. Picioarele sunt lungi si puternice, acoperite de solzi mici carnosi , hexagonali, de culoare roz la fel ca la rate, terminate cu degete lungi, aproape complet libere, inzestrate cu gheare tari, robuste si ascutite si cate un pinten ascutit de lungime mare, orientat spre spate. Cu ajutorul lor alearga foarte rapid, iar cand este momentul sa scape de animalele de prada de pe sol zboara in varful copacilor sau in alte locuri mult mai indepartate. Ochii sunt mici, ca doua margele de culoare inchisa, pozitionati pe partile laterale ale capului.

Aceste pasari de vanat sunt active in timpul zilei, traiesc in carduri mici de pana la 20 de exemplare, sunt sedentare, iar in perioada clocitului isi petrec timpul in perechi. Hrana lor consta din seminte, ierburi, ghinde, boabe de ienupar, radacini, flori, muguri, broaste, serpi, soparle, fructe de padure si diferite plante de pe sol sau anumite plante acvatice. Curcanii isi petrec timpul mai mult pe sol, fiind mereu in cautare de hrana. Ei zboara pe distante destul de scurte de 100-400 m, dar pot atinge viteze mari de 30-50 km/ h, se ridica in zbor mai ales cand sunt in primejdie si vor sa scape de dusman.

Citește și:  Broasca Tungara (Physalaemus pustulosus), masculul și femela percep sunetele diferit

In perioada lunilor martie-aprilie masculii isi arata penele in toata splendoarea lor spre a impresiona femelele si astfel perechile se formeaza, pasarile se apropie intre ele. Coada lor este infoiata, se aseamana cu un imens evantai ce prezinta semicercuri de culori in nuante maronii, negre si crem. Tot in aceasta perioada masculii sunt agresivi intre ei, se confrunta direct si deseori au loc lupte acerbe ce se termina cu ranirea unuia dintre curcani. In functie de starea sa de spirit pielea de pe capul si gatul masculului isi schimba culoarea in rosu sau albastru palid. Femela se poate imperechea cu mai multi masculi, in timp au fost observate si astfel de cazuri de poligamie. Ouale sunt depuse intr-un cuib (amenajat intr-o groapa sapata pe sol si captusita cu materii vegetale uscate) si clocite timp de 28 de zile. In primele zile de la nastere puii sunt nidifugi si au nevoie sa fie ocrotiti si hraniti de parinti, apoi treptat prind putere si isi urmeaza parintii peste tot. Curcanii sunt pasari foarte atasate de puii lor, sunt grijulii si ii apara cu pretul vietii lor, ataca, zgaraie sau se apara cu ghearele si pintenii picioarelor, lovesc cu aripile si ciocul tare si ascutit. Cei mai de temuti dusmani naturali ai curcanilor sunt coiotii, vulturii, pisicile salbatice, vulpile si alte pasari si animale de prada. Ouale si chiar puii sunt mancati de rozatoare de marimi mari, serpi si mai ales sobolani.

Curcanul este o specie comuna in regiunile din care provine, din America de Nord, are denumirea stiintifica de Meleagris gallopavo si face parte din ordinul Galliformes, familia Phasianidae. Speranta de viata la curcanul american este de 10-12 ani.

Video – Curcanul (Meleagris gallopavo):

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.