Dependenţe ciudate, rare, bizare, sfidând uneori instinctul de autoconservare, greu de înțeles pentru cei care nu le trăiesc, sunt expresia unor nevoi biologice și psihice reale, pe care creierul le gestionează într-un mod nesănătos şi care arată cât de complexă şi imprevizibilă poate fi mintea umană uneori.
Ca şi în cazul dependenţelor “clasice” (alcool, nicotină, droguri), şi în apariţia şi manifestarea dependenţelor ciudate (legate de comportamente, senzații sau chiar obiecte), dopamina (hormonul “fericirii”, un neurotransmiţător care influenţează starea de spirit, motivaţia, funcţiile cognitive) şi circuitele de recompensă ale creierului creează un cerc vicios.
Dacă un anumit comportament (asociat cu eliberare de dopamină) provoacă senzaţia de plăcere sau de alinare, creierul va vrea să repete experienţa şi, cu timpul, se creează “toleranță” – va fi nevoie de mai mult sau mai des pentru aceeași satisfacție.
Multe dependențe ciudate apar pe fondul unor probleme psihologice (comportamente repetitive, imposibil de controlat/ TOC -Tulburarea obsesiv-compulsivă), altele ţin de deficienţe organice (consumul exagerat de gheaţă, de cretă, pământ etc., generat de lipsa unor minerale din corp) sau de mecanisme de “coping” (comportamente care dau impresia de adaptare mai uşoară la situaţii stresante, emoţii intense sau traume). Iată câteva dintre cele mai ciudate dependenţe:
Dependenţe ciudate – Tanorexia (dependența de bronzat)
Tanorexia este o dependenţă comportamentală, referitoare la nevoia compulsivă de a merge la solar sau de a sta la soare, asociată cu o distorsiune a imaginii corporale: pielea foarte bronzată este percepută ca un standard de frumusețe.
În anii 1920, fără a fi vorba de o “dependenţă”, celebra creatoare de modă Coco Chanel a popularizat “bronzul”, ca semn al relaxării, plăcerii şi bogăţiei, după secole în care “pielea palidă” fusese un indiciu al statutului “înalt”. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, apariţia aparatelor de bronzat făcea furori în societatea vestică, ignorându-se total riscurile asociate (boli de piele, îmbătrânire prematură, arsuri solare, leziuni oculare etc.).
Un studiu din anii 2000 relevă că circa 50% dintre cei “pasionaţi” de plajă ar putea fi consideraţi dependenţi de bronzare, iar în jur de 25% s-ar încadra la “dependenţe ciudate”, în sensul că aceştia prezintă chiar simptome de sevraj (greaţă, ameţeli), dacă nu se expun la soare sau nu merg la saloane de bronzare. Aceste persoane, s-a mai observat, pot suferi de depresie, anxietate sau tulburări de alimentaţie.
Dependenţe ciudate – Obiectofilia (dependența de obiecte neobișnuite)
Obiectofilia este una dintre acele dependenţe ciudate, care se caracterizează prin “atracţie”/ sentimente puternice, persistente faţă de obiecte neînsufleţite. Unii obiectofili sunt convinşi că obiectele posedă un suflet/ un spirit, ceea ce conduce la un iluzoriu sentiment de reciprocitate și “comunicare”, motiv pentru care anumite studii sugerează că acest fel de dependenţe ciudate ar fi legate de credinţe animiste, de fetişim (veneraţie faţă de obiecte considerate ca purtătoare de forţe magice), deşi cauzele exacte nu au fost încă identificate.
Au fost cazuri celebre, intens mediatizate, cum ar fi: o femeie din Franța, sportivă de performanţă la tragerea cu arcul, care s-a “căsătorit” cu Turnul Eiffel (şi-a şi schimbat numele în “Erika La Tour Eiffel”), alta, o suedeză, s-a “căsătorit” cu “Zidul Berlinului”, altă persoană era “îndrăgostită” de un pod din SUA, bărbați care s-au declarat “îndrăgostiţi” de mașinile lor etc. Acestea nu sunt doar fantezii – oamenii chiar declarau atracție emoțională față de obiectele respective.
Cazuri în care se poate identifica obiectofilia sunt prezente şi în mitologie şi în literatură – de exemplu, legendara figură a lui Pygmalion, sculptorul îndrăgostit de Galateea, femeia sculptată în fildeş şi alabastru, sau Quasimodo, celebrul personaj al lui Victor Hugo, din romanul “Cocoşatul de la Notre Dame”, “îndrăgostit” de clopotele catedralei, cărora le vorbea, pe care le mângâia, le înţelegea “glasul”.
Dependența de operații estetice
Unele persoane dezvoltă o obsesie pentru chirurgia plastică. Aceasta apare adesea împreună cu “tulburarea dismorfică corporală” (percepție distorsionată asupra propriei înfățișări). Milioane de persoane optează anual pentru diverse proceduri de chirurgie plastică (91% femei), ceea ce, în multe cazuri, este o opţiune justificată, în limitele normalităţii. Însă cel puţin 10% dintre persoanele care apelează la operaţii estetice o fac în mod repetat, excesiv, cu riscuri de sănătate şi financiare, ceea ce trădează o preocupare nefirească pentru aspectul fizic, fapt generat, spun specialiştii, fie de un dezechilibru chimic de la nivelul creierului, fie de factori psihologici sau de mediu (stimă de sine scăzută, presiuni sociale şi culturale etc.). Există persoane care au cheltuit sute de mii de dolari pentru a arăta ca o păpușă sau ca un personaj fictiv.
Dependenţa de tatuaje şi piercing-uri
Dependența de tatuaje și piercing-uri este reală pentru unii oameni, chiar dacă nu este recunoscută oficial ca parte a categoriei “dependențe ciudate”, în manualele de psihiatrie. Totuși, există explicații psihologice și biologice pentru situația in care unele persoane dezvoltă o nevoie compulsivă de a-și face mereu alte tatuaje sau a-si adăuga piercing-uri.
Mecanismul biologic care stă la baza acestei dependențe constă în faptul că atât tatuajele, cât și piercing-urile implică durere controlată. Durerea provoacă eliberare de endorfine și adrenalină, substanțe care dau senzația de euforie și “high”. Creierul asociază experiența cu plăcere şi astfel apare dorința de a repeta.
În plus, tatuajele și piercing-urile pot fi modalități de exprimare a personalității și a identității, de recâștigare a controlului asupra propriului corp, de marcare a unor experiențe de viață (traume, iubiri, pierderi). Când aceste motive devin obsesive, persoana caută constant noi modificări.
Există şi o componentă emoţională a acestei dependențe ciudate, pentru că mulți descriu senzația de după tatuaj/ piercing ca pe o descărcare de stres. În perioade dificile, recurgerea la un nou tatuaj devine un mecanism de “coping”. Pentru unii, corpul se transformă intr-un veritabil “jurnal vizual” – și apare nevoia de a continua să “scrie” în el.
Deși nu implică “substanțe”, seamănă cu dependența de exerciții fizice (corpul cere “doza” de endorfine), cu dependența de cumpărături (dorința de noutate și satisfacție imediată). Riscul apare când persoana simte anxietate, iritare sau gol interior dacă nu își mai face un tatuaj/ piercing. Uneori se combină cu tulburarea corporală dismorfică (nemulțumire permanentă de aspect). Nu toți cei pasionați devin dependenți, dar la unii apare exact același tip de compulsie ca în alte adicții.
Dependenţe ciudate – Pagofagia, Pica
Pagofagia face parte, cu siguranţă, din categoria “dependenţe ciudate”. Se referă la persoanele care simt o nevoie incontrolabilă de a ronțăi cuburi de gheață sau de a consuma întotdeauna băuturi cu gheaţă.
Pagofagia nu este doar un obicei, ci un comportament compulsiv, care afectează dinții și gingiile, un mecanism de apărare în fata stresului. O explicaţie (parţială) pentru această dependenţă ar fi şi anemia feriprivă (deficit de fier), după cum se subliniază într-un studiu din 2014, care explică felul în care mestecatul gheţii activează sistemul nervos simpatic, determinând şi o creştere a fluxului sanguin către creier.
Pagofagiei i se mai spune şi “pica” (în latină, numele unei coţofene care mănâncă orice), un termen generic pentru o tulburare alimentară care constă în consumul de obiecte care, în mod normal, nu au o astfel de destinaţie – pământ, pudră, săpun, cretă, hârtie, vopsea etc. A înţelege severitatea acestor dependenţe ciudate şi impactul pe care-l au asupra persoanelor în cauză este vital, deoarece pot duce la riscuri enorme pentru sănătate.
Dependența de exerciții fizice
Sportul e sănătos, dar unele persoane ajung să se antreneze excesiv (ore întregi, zilnic), ignorând durerile și riscurile. Corpul devine sursa principală de validare, iar antrenamentele provoacă un „high” similar cu cel al drogurilor (endorfine) şi pot provoca accidentări severe și tulburări alimentare. Diverse studii estimează că 10% dintre alergătorii de performanţă şi 12% dintre culturişti prezintă această dependenţă.
Dependenţe ciudate – Oniomania (dependenţa de cumpărături inutile)
Asociată cu depresia și anxietatea, oniomania (dependenţa de cumpărături inutile), care este urmată adesea de sentimentul de vinovăție și de probleme financiare, este stimulată de societatea de consum în care trăim. Pentru multe persoane, shopping-ul a devenit un fel de compensaţie de moment, transformată insesizabil în dependenţă, când alte aspecte din viaţă nu aduc satisfacţie.
Oniomania, cunoscută în psihologie şi ca “Efectul Diderot”, denumeşte comportamentul marcat de “cumpărăturile impulsive”, iluzoriu compensatorii pentru nefericirea cotidiană, pentru că realitatea, corect percepută, arată că niciodată stresul, oboseala, o stare de spirit proastă nu vor dispărea prin refugiul în cumpărături compulsive, inutile.
Dependenţa de dragoste sau relații
Dependenţe ciudate se manifestă şi în sfera sentimentelor şi a relaţiilor. Deşi sentimentele de iubire şi de ataşament faţă de o altă persoană sunt fireşti, ţin de natura umană, sunt cazuri în care respectiva persoană are nevoie constantă să fie într-o relație, chiar și toxică, dorind si căutând cu obstinaţie validarea externă și senzația intensă de îndrăgostire, iar ruptura unei relații poate declanșa simptome asemănătoare sevrajului.
Pentru aceste cazuri, în care relaţiile devin o obsesie, singurătatea este de nesuportat, se asociază cu senzaţia de abandon. de nesiguranţă, de dezamăgire, de puternice conflicte interioare, de refuz al adevărului, cu depresia şi cu o stimă de sine scăzută.
Nenumărate alte dependențe ciudate au fost înregistrate de-a lungul timpului, în studiile de specialitate – inhalarea vaporilor sau consumul de benzină (cu urmări grave/ leziuni neurologice severe), colecţionarea de păpuşi, trigofagia (consumul impulsiv al firelor de păr), hialofagia (consumul de sticlă), tricotilomania (smulgerea părului, a genelor, sprâncenelor) etc.
Dependenţa de tehnologie și de rețelele sociale
Dependența de tehnologie și de rețelele sociale este una dintre cele mai discutate forme de adicție modernă, pentru că este un fenomen de masă, care afectează milioane de oameni.
Platformele (Facebook, Instagram, TikTok, YouTube etc.) sunt concepute să “prindă” utilizatorii – prin “notificări” care declanșează eliberarea de dopamină (asemănător jocurilor de noroc), prin scroll infinit (creierul rămâne blocat în căutarea următorului stimul), prin Like-uri și vizualizări, care dau impresia de validare socială, creând o buclă de recompensă. Practic, creierul este “dresat” să caute constant stimuli digitali.
Efectele psihologice studiate şi recunoscute ale adicţiei de tehnologie şi de retele sociale sunt: nomofobia – frica/ anxietatea de a rămâne fără telefon sau fără acces la internet, FOMO (Fear of Missing Out) – teama de a pierde ceva ce se întâmplă online, scăderea capacității de concentrare – creierul se obișnuiește cu stimuli rapizi și devine greu să citești sau să muncești pe termen lung, depresie și anxietate – apar prin comparații sociale (“ceilalți au viața perfectă”), bullying online sau lipsă de validare.
Sunt frecvente şi efectele fizice asociate: tulburări de somn (lumina albastră a ecranelor inhibă melatonina), dureri de spate și gât (“text neck”), tulburări oculare (sindromul de ochi uscat, oboseală vizuală), sedentarism – risc crescut de obezitate și boli cardiovasculare.
Principalele semne că utilizarea tehnologiei devine dependență sunt că petreci ore întregi online fără să-ți dai seama, simți neliniște sau iritare dacă nu ai acces la internet, neglijezi munca, școala sau relațiile reale, pentru “a fi conectat”, iți verifici telefonul compulsiv (chiar fără notificări reale), prioritizezi validarea online (like-uri, followers) în detrimentul încrederii de sine.
Cum se poate gestiona dependenţa de tehnologie şi reţelele sociale?
S-a observat că dependența de gaming și de “scrolling” nu sunt la fel – gaming-ul creează dependență prin obiective și recompense (câștig, progres), scrolling-ul/ rețelele sociale duc la dependență prin recompense imprevizibile (like-uri, meme, știri noi). De aceea, rețelele sociale sunt considerate chiar mai adictive decât jocurile.
Aşadar, dependența de tehnologie și de rețelele sociale (ceea ce ar însemna circa 38 de ore pe săptămână petrecute online) nu e doar o problemă individuală, ci un fenomen global. Are la bază aceleași mecanisme ca jocurile de noroc și poate afecta grav atenția, starea emoțională și sănătatea fizică.
Pentru a evita astfel de situaţii, care periclitează starea de sănătate fizică şi psihică, trebuie stabilite limite (de exemplu, folosirea aplicațiilor de “screen time”, care oferă posibilitatea de a seta nişte limite de utilizare), reorientarea atenției spre sport, hobby-uri offline, timp în natură, zone și momente fără tehnologie (la masă, înainte de somn, la întâlniri sociale), iar în cazurile severe, în care apare comportamentul compulsiv, psihoterapie cognitiv-comportamentală.
Dependenţe ciudate – Negaholismul
Negaholismul este un termen folosit pentru a descrie dependența psihologică de gândirea negativă. Conceptul a fost popularizat de psihologul Chérie Carter-Scott, care a scris despre negaholism ca fiind o formă de auto-sabotaj și de “dependență de negativitate”.
În cazul acestei dependențe ciudate, persoana ajunge să caute și să accentueze aspectele negative, să vadă doar partea goală a paharului, în orice situație. Este un tipar mental repetitiv, aproape compulsiv. Poate fi considerat o “dependență”, deoarece creierul se obișnuiește cu gândirea pesimistă, negativitatea produce un fel de confort iluzoriu (“dacă mă aștept la ce e mai rău, nu voi fi dezamăgit”), apare dificultatea de a gândi pozitiv sau realist, chiar și atunci când circumstanțele sunt favorabile.
Principalele caracteristici ale negaholismului sunt: autocritică excesivă (persoana se blamează constant), pesimism (tendința de a anticipa mereu cele mai rele rezultate), victimizare (sentimentul că “totul merge prost” și că nu există control), rezistență la schimbare (negativitatea devine o zonă “sigură”, chiar dacă este dureroasă), influențarea celor din jur (pesimismul constant afectează relațiile și mediul social).
Epoca în care trăim, ritmul de viaţă, contextele cotidiene pot crea şi alte dependențe ciudate, mai puţin periculoase, dar care ne pot altera insesizabil starea de bine, tocmai pentru că pot trece neobservate, de la dependenţa de muncă (în sensul dorinţei compulsive de a te simţi stresat din cauza jobului, chiar dacă nu ar fi cazul), de antreprenoriat, la dependenţa de cofeină, de alimente “reconfortante”, deşi pot provoaca alergii (ciocolată, produsele lactate, soia etc.,), de TV (aproape 13% dintre persoane recunosc că sunt dependente de televizor), dependența de plimbări cu maşina etc.
