Coco Chanel – o femeie fascinantă. Despre eleganţă, personalitate, stil şi celebritate

Coco Chanel a fost una dintre cele mai influente personalităţi feminine ale secolului al XX-lea, o femeie fascinantă, care a schimbat nu numai canoanele modei, dar care a influenţat fundamental şi modul de a gândi despre feminitate şi despre viaţă în general.

Celebra creatoare de modă, de parfumuri si de bijuterii a înţeles şi a încercat să convingă lumea că femeia nu este un “suport” pentru haine, pe care să pună podoabe, bijuterii şi tot felul de alte obiecte decorative, ea căutând permanent să creeze un stil elegant şi confortabil în acelaşi timp, prin linii reduse la expresia cea mai simplă, care să exprime personalitatea, esenţele.

“La petite robe noire”/ “little black dress” si, în general, rochiile simple, costumul din tweed (lână fină), taiorul (“tailleur”) din jerseu, părul tuns scurt, gesturile elegante, reţinute, în orice împrejurare – sunt reperele stilului Chanel, mai mult principii decât creaţii, mai mult concepte decât aparenţe, ceea ce explică şi longevitatea lor, inclusiv în epoca actuală.

Într-o carte despre biografia lui Coco Chanel, scriitorul şi jurnalistul francez Francois Baudot sublinia, printre altele, că “stilul Chanel” le învaţă pe femei că “maniera de a purta o anume vestimentaţie este mai importantă decât haina în sine, că o atitudine este mai importantă decât un chip perfect, că o femeie bine îmbrăcată înseamnă o femeie simplu îmbrăcată şi în armonie cu sine si cu situaţiile de viaţă”.

Coco Chanel – începuturile “legendei”

Coco Chanel, pe numele ei adevărat Gabrielle Chasnel, s-a născut la data de 19 august 1883, la Saumur, în regiunea Pays de la Loire, Franţa, într-o familie săracă. Tatăl ei era vânzător ambulant de ţesături, iar mama, croitoreasă. După moartea prematură a mamei, Gabrielle Chasnel a petrecut şase ani în orfelinatul bisericii Aubazine, tatăl fiind nevoit să emigreze pentru a putea să întreţină cei şase copii.

Alţi doi ani îi petrece la Colegiul Notre-Dame, din Moulins, unde învaţă croitorie şi unde începe, de fapt, drumul ei spre lumea modei. Aici creează ţinute de şcoală, înfrumuseţate cu detalii inspirate de uniforma de cavalerie (Moulins fiind un oraş care găzduia o importantă garnizoană), rochii pentru femei de toate vârstele, câştigând o anume notorietate.

La numai 18 ani, Gabrielle Chasnel apare deja în lumina reflectoarelor, în acelaşi oraş, în ipostaza de cântăreaţă la cafeneaua “Moulins La Rotonde”, unde Gabrielle interpreta melodia “Qui qu’a vu Coco dans l’Trocadéro?” (ale cărei versuri spuneau ceva despre o doamnă care şi-a pierdut câinele într-un scuar) şi “Ko-Ko-Ri-Ko”, timp în care audienţa, entuziasmată, scanda “Coco” – un diminutiv care va rămâne ataşat pentru totdeauna numelui său – Coco Chanel.

În 1906, îl întâlneşte pe baronul Etienne Balsan, un ofiţer bogat şi influent, pe care îl urmează la Compiegne, despărţindu-se fără regrete de viaţa de la Moulin. Este un moment de cotitură în viaţa tinerei Gabrielle, care începe să conceapă pălării (foarte apreciate) pentru doamnele din aristocraţia franceză.

Peste numai trei ani, Coco Chanel deschide şi un magazin în Paris, la parterul apartamentelor lui Etienne Balsan, loc de întâlnire pentru elita pariziană. Urmează, în scurt timp, alte magazine, în capitala Franţei şi în alte oraşe.

Celebrul parfum „Chanel n°5”

În vremea în care magazinele cu pălării şi alte articole vestimentare se extindeau şi se bucurau de tot mai mult succes, Coco Chanel îi cere unui chimist/ parfumier vestit, Ernest Beaux, care lucrase ca parfumier şi pentru ţarii Rusiei, să pregătească o gamă de parfumuri, total diferite de cele cunoscute şi renumite la vremea aceea. Acesta îi arată mai multe variante, pe care le-a numerotat de la 1 la 5 şi de la 20 la 24.

După o examinare atentă, creatoarea de modă a optat pentru parfumul numărul 5, pe care l-a şi lansat cu această denumire – „Chanel n°5” – în anul 1921, la data de 5 mai (luna a cincea). Se spune că Chanel a testat parfumul în timpul unei cine în cel mai mare restaurant din Cannes, unde au fost invitaţi Ernest Beaux şi câţiva prieteni. Coco Chanel avea pe masă un vaporizator pe care îl folosea ori de câte ori o persoană elegantă trecea prin apropiere, iar efectul a fost “uluitor” – toate femeile care treceau pe lângă masă se opreau “adulmecând”. Inedită este şi sticla în care s-a comercalizat parfumul – o sticlă de cristal transparent, dreptunghiulară, simplă.

În foarte scurt timp, „Chanel n°5” a devenit cel mai vândut parfum din lume – un parfum rafinat, tulburător, sofisticat, floral (cu esenţe de Ylang-ylang, arbore originar din India, trandafiri, iasomie, santal, vanilie) – un simbol al feminităţii prin excelenţă, care se bucură şi astăzi de un succes enorm, fiind cel mai bine vândut parfum din Franţa, singurul care îi face concurenţă, în prezent, fiind “J’adore” (Christian Dior).

În 2004, a fost aleasă pentru a întruchipa noua imagine a parfumului „Chanel n°5”, actriţa Nicole Kidman, “pentru eleganța să excepțională și capacitatea ei de a incarna spiritul și modernitatea Casei Chanel”.

“La petite robe noire” – stil şi eleganţă

În 1926, Coco Chanel lansează “la petite robe noire”/ “little black dress” (mica rochie neagră), considerată cea mai importantă piesă vestimentară din istoria modei, iar în 1932 lansează o linie de bijuterii (bazată pe diamante). Este momentul de glorie al mărcii “Chanel”, cu peste 28 000 de modele pe an, cu nenumărate magazine, cu ateliere în care lucrau peste 4000 de angajaţi.

Gabrielle/ Coco Chanel a creat nu numai haine noi, pălării, genţi supradimensionate, parfumuri, bijuterii, pantofi bicolori, ceasuri unisex, ci şi un nou stil de viaţă. A adus în atenţia lumii imaginea femeii libere, moderne, conştientă de atitudinea sa şi de faptul că frumuseţea vine din interior. Ea este şi una dintre primele femei care a purtat pantaloni, în împrejurările în care pantalonii pentru femei încă erau un subiect tabu.

Ultimii ani…

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Coco Chanel îşi închide atelierele (mai puţin cele dedicate bijuteriilor), iar după război se retrage în Elveţia şi vinde toate drepturile lui Pierre Wertheimer, om de afaceri francez. Creatoarea de modă revine în afaceri în anii 1950 şi, din această epocă, datează o altă “capodoperă” a stilului “Chanel” – “tailleur”-ul, preferatul ei fiind modelul Marie-Hélène Arnaud.

Coco Chanel se stinge din viaţă la vârsta de 87 de ani, la data de 10 ianuarie 1971, într-o duminică, în apartamentul ei din Hotel Ritz, din Paris. Tocmai se întorsese dintr-o plimbare, îl salutase pe portar, a mers în camera ei şi s-a întins pe pat aşa cum era îmbrăcată, elegant, ca întotdeauna, şi s-a stins, având-o în preajma sa doar pe servitoare. A fost înmormântată la Lausanne, cum şi-a dorit, fără nicio piatră mortuară deasupra, “în caz că ar vrea să iasă”, după cum le spunea adesea, zâmbind, celor apropiaţi.

Îşi făcuse testamentul încă din 1965, pentru ca totul să fie clar după moartea sa, lăsând moştenirea unei fundaţii înfiinţată chiar de ea, în Vaduz, capitala Liechtenstein-ului (unde nu se percepaeu impozite) şi prin care să asigure un venit constant unui anumit număr de oameni – familie, angajaţi, prieteni – la care să se adauge un ajutor pentru bolnavi şi pentru tineri artişti.

Legenda Coco Chanel continuă

După o jumătate de secol de la moarte, apartamentul ei de la Hotelul Ritz este neschimbat. Este refăcută vopseaua periodic, dar nimic altceva schimbat. Obiectele “mărturisesc” câte ceva despre iubirile, amintirile, superstiţiile, obsesiile sale, dar nimic scump sau pretenţios, cu excepţia unui mic tablou pictat de Salvador Dali, cu un spic de grâu pe un fundal negru. Cei care au cunoscut-o spun că era cu mult înaintea timpului său, de aceea a rămas atât de actuală.

Edmonde Charles-Roux, scriitor şi jurnalist, care a stat mult timp în preajma lui Coco Chanel şi care a şi publicat o carte despre viaţa acesteia, spunea că, de fapt, Gabrielle Chasnel, cu o copilărie nefericită, cu o mamă care s-a stins sub ochii celor şase copii, cu un tată care i-a abandonat pe copii într-o mănăstire, fără să se mai întoarcă vreodată, a fost o supravieţuitoare. Iar geniul ei a scos-o din anonimat, a dobândit faimă, avere, a avut prieteni celebri, artişti, oameni de stat, fără ca toate acestea să o salveze de nefericirea pe care încerca din răsputeri să o ascundă.

În 2009, a fost lansat pe marile ecrane filmul “Coco avant Chanel” (“Coco inainte de Chanel”), realizat de Anne Fontaine, cu Audrey Tautou în rolul principal şi care urmăreşte tinereţea celei care va deveni marea creatoare de modă, prezintă cum o tânără de origine modestă, autodidactă şi cu o personalitate ieşită din comun va deveni simbolul reuşitei şi al libertăţii femeii moderne. Filmul a primit Oscarul pentru cele mai bune costume.

Tot în 2009, un alt film – “Coco Chanel şi Igor Stravinsky” – este o adaptare a unui roman “Coco şi Igor”, de Chris Greenhalgh, urmăreşte povestea de dragoste dintre Coco Chanel şi compozitorul rus refugiat politic în Franţa, căruia Gabrielle i-a pus la dispoziţie casa din Garche.

Filosofia de viaţă a lui Coco Chanel în câteva “vorbe de duh”

Învăţăturile lui Coco Chanel sunt mai mult decât un inventar de recomandări şi trucuri legate de modă şi frumuseţe. Ele transmit convingerile unei femei puternice şi inteligente, care, paradoxal pentru o creatoare de modă (cel puţin în sensul obişnuit), a pus în prim plan caracterul, frumuseţea interioară, un fel de a vedea şi înţelege lumea. Iată câteva dintre acestea:

• “Eleganţa presupune renunţare” (în sensul că eleganţa nu se caracterizează prin abundenţă, ci prin sobrietate, prin renunţarea la elementele inutile, superflue).
• “Alegând accesoriile, scoate ceea ce ai pus la urmă”.
• “Unii oameni cred că luxul este opusul sărăciei. Nu este aşa. Este opusul vulgarităţii”.
• “O femeie nu trebuie să fie frumoasă, ci să creadă că este”.
• “Nu există femei urâte, există femei leneșe”.
• “La 20 de ani, o femeie are chipul pe care natura i l-a dat, la 30 de ani, cel pe care și l-a făcut singură, la 40 de ani, cel pe care îl merită”.
• “Moda trece, stilul rămâne”.
• “Moda are două obiective – confortul şi iubirea. Frumuseţea vine dacă moda atinge aceste două scopuri”.
• “Nu aspectul, ci esenţa. Nu banii, ci educaţia. Nu hainele, ci clasa”.
• “Dacă doreşti să obţii ceva ce nu ai avut niciodată, începe să faci ceva ce nu ai făcut niciodată”.
• “Nimic nu îmbătrâneşte mai tare o femeie decât o ţinută prea sofisticată”.
• “Din moment ce totul se află în capul nostru, ar fi bine să nu ni-l pierdem”.
• “Îmbracă-te bine şi vor reţine rochia. Îmbracă-te impecabil şi vor reţine femeia”.
• “Frumuseţea începe atunci când decizi să fii tu însăţi”.

Despre eleganţă…

• “Nu există eleganţă fără parfum. Este accesoriul nevăzut, sublim şi de neuitat. Îţi anunţă sosirea şi îţi prelungeşte prezenţa după ce ai plecat”.
• “Eleganţa este atunci când interiorul este la fel de frumos ca exteriorul”.
• “Simplitatea este esenţa adevăratei eleganţe”.
• “Eleganţa nu este privilegiul celor care au trecut de adolescență, ci al celor care au luat în stăpânire viitorul lor” (în sensul capacităţii de a controla propria viaţă).

De ce fascinează Coco Chanel?

Karl Lagerfeld, designer vestimentar, fotograf, unul dintre cei mai importanţi creatori de modă de la sfârşitul secolului al XX-lea, directorul Casei de modă Chanel, din 1983 până în 2019, când s-a stins din viaţă, spunea despre Coco Chanel că a fascinat şi continuă să fascineze, pentru că:

• modelele Chanel sunt atemporale, ea a creat tot, cu excepţia bluejeans-ilor; a eliberat femeile de corsete, voaluri, pălării enorme, a reuşit să-şi impună stilul şi să schimbe percepţia despre ceea ce înseamnă “frumuseţe”;
• întruchipează perfect eleganţa pariziană, pe care o va transmite unei generaţii întregi, a simbolizat Parisul cultural şi artistic, prin apropierea de figurile celebre ale vremii – Picasso, Dali, Cocteau etc.
• a avut o personalitate excepţional de puternică, a fost inteligentă, talentată, ambiţioasă, a sfidat normele, iar viaţa ei a fost ca un roman care continuă să surprindă.