Nu mă gândeam să ajung pe litoral, mai ales la sfârşitul lunii Martie. De fapt, nu mă gândeam să ajung vreodată în Năvodari, despre care ştiam prea puţin. Am profitat însă de timpul petrecut în autocar, aproximativ patru ore, şi am asaltat-o cu întrebări pe colega mea, Karla. Tot ea avea să-mi fie și gazdă, şi ghid turistic, în acelaşi timp.
Şi-a luat rolul în serios, iar în momentul în care am trecut de “bariere”, adică am părăsit autostrada, m-a înştiinţat că peste o oră vom fi în autogara din Constanţa. Chiar aşa s-a întâmplat. Mama Karlei ne aştepta cu motorul pornit. Am plecat cât ai clipi din ochi. Undeva pe partea dreaptă a străzii, un termometru arăta 11 grade Celsius. Pe drum, am aflat că mergem să vizităm Corbu, o localitate din apropiere de Năvodari, locul ales pentru şedinţa foto a trupei rock. Karla face parte din respectiva formaţie. Abia la întoarcere am zărit Petromidia, deşi era puternic iluminată, iar mirosul de petrol din zonă se simţea la fel de tare.
Noaptea nu a fost una chiar lungă şi asta pentru că la ora cinci dimineaţa, am ieşit să văd răsăritul. Însă ieşind pe uşă, primul lucru pe care l-am zărit a fost Stadionul Năvodari. Nu am putut decât să mă bucur. Aveam un reper, în cazul în care aveam să mă rătăcesc. Ţinând cont de indicaţiile pe care mi le-a dat Karla, am ajuns pe plajă, asta după ce am hoinărit prin Tabăra de vară, numărând câte ferestre aveau geamuri sparte şi câte nu.
Am ajuns şi pe plajă. Am început să caut scoici. Să ascult valurile ce se sparg la mal. Să caut scoici din nou. Eram într-un capăt al plajei, cel dinspre Farul din Capul Midia, aşa că am pornit înspre Constanţa. În drumul meu am întâlnit trei bătrâni, dintre care unul era intrat până la brâu în apa rece sloi, să strangă năvoadele, iar ceilalţi doi căutau scoici, aşa cum am făcut şi eu în urmă cu câteva minute. Promenada mea a durat vreo oră, iar apoi m-am întors acasă, pe lângă stadion. Tocmai la timp pentru a merge cu Karla la studioul din Constanţa, să cunosc şi ceilalţi membri ai trupei.
Nu ştiu cum, dar după-amiază m-am trezit în drum spre Bulgaria. Aveam să mergem la băi termale, după cum ne-au anunţat părinţii colegei mele. O premieră pentru mine, atât apa termală, cât şi Bulgaria. Am ajuns destul de repede în oraşul Constantin şi Elena, trecând pe rând prin Vama Veche şi câmpurile de eoliene de la intrarea în ţara vecină. Odată intrat în apa cu tentă de verde (din cauza reflectoarelor), am simţit cum mă cuprinde un val de căldură. Până şi oamenii din jur, majoritatea constănţeni, degajau căldură şi bunăvoie.
Îmi doream să “fierb” în acea piscină, însă a trebuit să plecăm la un moment dat. A doua zi, duminică, aveam să ne întoarcem în Corbu, pentru şedinţă. Înainte de a pleca spre Bucureşti, am rămas să luăm prânzul. În mod paradoxal, aici, la malul mării, am mâncat cel mai bun vânat de iepure, iar palinca servită ca aperitiv a fost pe măsură!
