Dacă avem în vedere înţelesul strict, de dicţionar, al celor două adjective din titlul articolului – deştept şi inteligent – acestea ar putea fi considerate sinonime. Pentru deştept, în DEX, găsim următoarea explicaţie: care înţelege cu uşurinţă şi exact ceea ce citeşte, aude, vede; ager la minte, inteligent; (în limbajul familiar – şiret, viclean, şmecher). Inteligentînzestrat cu inteligenţa, ager la minte, pătrunzător.

Cred, însă, că, dacă suntem atenţi, realitatea imediată ne ajută să facem o anume diferenţă, care ţine de nuanţe, între deştept şi inteligent. În plus, şi psihologii fac o deosebire între inteligentă, pe care o definesc ca pe o trăsătură de natură genetică (înnăscută), reflectând capacitatea de a înţelege şi a percepe lucrurile, şi calitatea de a fi deştept, care se cultivă de-a lungul vieţii (este o inteligenţă cultivată), se dobândeşte, prin acumulare de experienţe şi informaţii.

Poate, pentru mulţi, diferenţierea aceasta nu este necesară, dar, pe de altă parte, ar trebui să ne gândim că, până la urmă, felul în care vorbim, trimitem şi receptăm mesaje spune ceva despre capacitatea noastră de înţelegere, despre inteligenţa şi deşteptăciunea noastră. Cum altfel să facem deosebirea, de exemplu, între mesaje/opinii/constatări de felul: El este un om deştept/Aceştia sunt “băieţii deştepţi” despre care vorbeşte toată presa/Pare a fi un om deştept, a vorbit numai în citate, nu ştiu însă cât este de inteligent/Ea este o femeie inteligenta, el, un bărbat deştept/Acesta este un copil deştept, are numai note de zece, dar multi colegi de-ai lui mi se par mai inteligenti/Am cunoscut o persoană deopotrivă de inteligentă şi deşteaptă etc.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here