Aeolosaurus, supranumit „șopârla de vânt”, este unul dintre cei mai interesanți dinozauri sauropode din perioada Cretacicului.
Descoperirea și clasificarea dinozaurului Aeolosaurus
Dinozaurul Aeolosaurus, cunoscut si sub denumirea de ,,Soparla de vant”, apartine genului de dinozauri sauropode si a trait in era Mezozoica, din perioada Cretacicului, cu 68-70 de milioane de ani in urma, pe teritoriul unde astazi se afla America de Sud.
Pe baza ramasitelor sale fosile care au fost descoperite in Argentina, paleontologul Jaime Powell a facut prima sa descriere in anul 1987. Se pare ca pe baza altor descoperiri facute atat in Argentina, cat si in Brazilia cercetatorii au ajuns la concluzia ca ar fi existat mai multe specii de Aelosaurus si anume: Aelosaurus colhuehuapensis, Aelosaurus maximus, Aelosaurus rionegrinus.
Caracteristici fizice și adaptări remarcabile
Paleontologii au estimat lungimea acestui dinozaur Aeolosaurus ca fiind de aproximativ 14-15 m. Capul sau era foarte mic comparativ cu dimensiunea corpului, cu falcile reusea sa apuce frunzele suculente si crengutele copacilor dintr-o singura imbucatura, apoi sa inchita tot, fara sa mestece, pe gatul lung ca un stalp de telegraf.
Pentru a-si intretine corpul imens era nevoit sa se hraneasca toata ziua, iar pentru a-si usura digestia obisnuia sa inghita pietre stomacale (gastroliti) care ajutau muschii acestuia sa transforme hrana vegetala intr-o pasta moale si vascoasa, mult mai usor de digerat.
Acest dinozaur erbivor reusea datorita membrelor sale musculoase posterioare si cozii puternice si lungi, folosite ca sprijin, sa ajunga la crengile cele mai inalte ale copacilor pentru a se hrani cu frunzele fragede si suculente ale acestora. Coada extrem de lunga era folosita atat ca sprijin, mijloc de echilibrare a corpului cat si pentru aparere in timpul atacurilor din partea dinozaurilor de prada.
La fel si gatul avea o lungime impresionanta, il ajuta sa ajunga cu usurinta la coroanele inalte ale arborilor. Faptul ca era urias ii dadea o anume siguranta, pentru ca existau putini vanatori preistorici care indrazneau sa atace o creatura atat de mare.
Dinozaurul Aeolosaurus face parte din ordinul Saurischisa, familia Saltasauridae.
Interacțiuni cu prădătorii din Cretacic
Deși era un gigant care impunea respect, Aeolosaurus nu era complet ferit de prădători. Printre cei mai periculoși atacatori se numărau theropodele de mari dimensiuni, precum Carnotaurus. Totuși, coada lungă și puternică a lui Aeolosaurus reprezenta o armă redutabilă. Loviturile cozii puteau provoca răni grave prădătorilor care îndrăzneau să se apropie prea mult. Dimensiunea sa impunătoare și strategia de a trăi în turme îi ofereau un avantaj suplimentar împotriva atacurilor.
