Conform studiului dinozaurilor, care are la baza urmele fosiliere ale acestor creaturi, “reptilele infricosatoare” au fost extrem de raspandite, descoperindu-se fosile ale acestora in America de Nord, America de Sud, in tari din Africa, Europa sau in tara insulara Madagascar, unde a fost intalnit dinozaurul Lapparentosaurus.
Acesta era un sauropod macronarian, care era membru al grupului de sauropode Macronaria, sau al celor cu “narile mari”. A trait in Jurasicul mediu, in urma cu 170 – 165 de milioane de an, iar fosilele acestuia au fost descoperite in anul 1986, de catre paleontologul Jose Bonaparte.
Caracteristicile anatomice ale lui Lapparentosaurus
Datorita fosilelor incomplete, dinozaurul Lapparentosaurus este inca invaluit in mister, existand multe lucruri care nu se cunosc despre aceasta creatura. Cu toate acestea, exista o anumita certitudine ca este o ruda a dinozaurului Brachiosaurus. Era un dinozaur patruped, al carui corp avea o lungime de 15 metri.
Greutatea de 22 de tone era sprijinita de membre inegale, astfel, membrele anterioare erau mai lungi fata de cele posterioare. Pe langa dimensiunile mari, o alta trasatura comuna pe care o imparte cu sauropodele o reprezinta existenta cavitatilor goale in vertebrele aplatizate latero-inferior, ceea ce determina o scadere a greutatii corporale.
Gatul dinozaurului Lapparentosaurus era tinut in pozitie verticala, iar atunci cand se hranea cu frunze din copaci il putea tine in aceasta pozitie, datorita constructiei vertebrelor gatului, care permiteau acest lucru.
Habitatul și dieta lui Lapparentosaurus
Zonele in care traia erau cele impadurite si de mal, de pe teritoriul ocupat astazi de Madagascar. Din nefericire, nu se cunosc mai multe informatii referitoare la acest dinozaur, stiindu-se, cu o anumita convingere, ca era o ruda apropiata a dinozaurului Brachiosaurus, un alt gigant erbivor.
Inovații și tehnici noi în studiul lui Lapparentosaurus
O abordare recentă în studiul lui Lapparentosaurus implică tehnici de imagistică avansată, care au permis cercetătorilor să obțină detalii mai precise despre structura internă a oaselor săuropodului. Aceste tehnologii au dezvăluit adaptări unice ale vertebrelor și membrelor, care indică o evoluție remarcabilă adaptată la mediul său natural.
De asemenea, analizele isotopice ale fosilelor au oferit indicii despre dieta sa, arătând o preferință pentru anumite tipuri de vegetație, care ar fi putut influența distribuția și migrația acestor giganti jurasici pe insula Madagascar.
