Discursul reprezinta forma clasica a comunicarii verbale studiata de stiinta si filozofie, inca din Antichitate cautandu-se regulile si conditiile unui discurs cat mai eficient. Emitatorul acestui tip de comunicare se numeste orator (vorbitor), iar receptorul este o multime numita auditoriu (audienta). Canalul prin care se transmit informatiile sau mesajele este limba vorbita. Pentru a putea tine un discurs care trebuie sa dureze de la 30 minute la 2 ore trebuie sa ne pregatim cu mult timp inainte. Pregatirea priveste atat continutul de idei, informatiile discursului, cat si auditoriul sau audienta. Oratorul trebuie sa aiba cateva date despre auditoriu pentru a sti cum sa-si structureze discursul.

Scopul principal al discursului este intelegerea mesajului de catre auditoriu. In acest scop oratorul trebuie sa stie dimensiunile auditoriului. In functie de dimensiuni isi va aranja spatiul in care se va tine discursul, va aranja mijloacele audio-vizuale ajutatoare si totodata oratorul se va pregati psihic. Oratorul trebuie sa cunoasca structura audientei, trebuie sa stie componenta audientei in functie de varsta, cultura generala si structura profesionala si sa-si organizeze discursul in functie de aceste criterii. Oratorul trebuie sa cunoasca cateva notiuni din psihologia auditoriului: vointa audientei poate fi controlata in mod rational si prin aceasta poate fi controlata atentia de a asculta.

Oratorul trebuie sa stie ce interes are auditoriul de a asculta discursul respectiv si sa-si muleze continutul discursului pe aceste interese ale auditoriului. Oratorul trebuie sa stie ca durata maxima a expunerii unei idei sau a unui grupaj inchegat trebuie sa fie de 20-30 minute. Dupa 30 minute auditoriul poate trece intr-o stare de visare cu ochii deschisi. Oratorul trebuie sa stie ca activitatea intelectuala difera in timpul unei zile in functie de ritmul biologic propriu al fiecarui individ. Majoritatea oamenilor au activitatea intelectuala maxima in cursul diminetii. Acestia ating minimul de activitate intelectuala dupa amiaza. Exista si persoane care ating activitatea intelectuala maxima dupa amiaza, intre orele 16-21. Intre orele 14-16 activitatea este minima si aproximativ 0 intre orele 22-6.

Pregatirea continutului discursului incepe prin anuntarea temei principale. Se pregateste apoi sub forma unui material a carui amploare depinde de durata estimativa a discursului, de complexitatea temei propuse si de scopul urmarit. Pentru pregatirea continutului de idei se impune mai intai o documentare pe tema respectiva folosind urmatoarele surse: biblioteci, arhive, internet. Amploarea actiunii de documentare depinde de pregatirea tematicii discursului. Structurarea materialului cules pe idei sau capitole are un rol important in corelarea ideilor noi cu cele vechi. Un rol important in structura discursului il au exemplele (imaginile ilustrative), preocuparea oratorului fiind cea de a face discursul sau expunerea cat mai memorabila. In legatura cu memoria auditoriului oratorul trebuie sa stie ca exista o memorie de scurta durata si o memorie de lunga durata. Memoria de scurta durata este de ordinul catorva minute si se refera la cuvinte izolate, in timp ce memoria de lunga durata se refera la idei sau fapte si nu la cuvinte sau fraze. Din ansamblul unui discurs de o ora se uita la sfarsit aproximativ 50% din ideile expuse, dupa noua ore de la incheierea discursului se uita cam 60%, iar dupa o luna 80%.

Citește și:  Viteza warp si navele spatiale

Sustinerea efectiva a discursului – “Spuneti-le ce urmeaza sa le spuneti, apoi spuneti-le, iar la sfarsit spuneti-le ce le-ati spus”. In prima parte este obligatoriu a se prezenta oratorul, apoi acesta enunta o fraza introductiva care sa starneasca interesul audientei, enunt care poate consta intr-un mic citat, o maxima, un exemplu. Un rol important in debutul expunerii o are trecutul/starea emotionala a auditoriului. Cercetarile din psihologie au aratat ca fiecare persoana este stapanita de emotii sau de trac. Diferentele apar in modul in care tracul este vizibil sau influenteaza negativ calitatea vorbitului in public. Persoanelor emotive, mai labile emotional sau cu un control rational mai scazut nu le este recomandat sa tina un discurs in public. Persoanele mai putin emotive sunt cei mai buni oratori. Intre a fi stapanit de emotii, a avea trac si a fi nervos este o mare diferenta. Oamenii nervosi sunt persoane puternice care se impun in fata auditoriului, deoarece nervozitatea este un fenomen pur mental ce poate fi controlat pur rational astfel incat acesti oameni isi pot stapani mai usor tracul atunci cand vorbesc in public.

foto: youtube.com

In general emotivitatea sau tracul se pot manifesta astfel: mimica fetei se crispeaza, muschii fetei devin rigizi, privirea tradeaza emotivitatea, vorbirea este afectata astfel incat devine ezitanta, ritmul este neuniform, modul de gandire poate fi ajutat de trac astfel incat limbajul poate fi uniform, daca tracul ajunge sa ii cuprinda. Recomandari de miscare a trupului in timpul unui discurs: oratorul trebuie sa stie ca nu intotdeauna auditoriul sesizeaza emotiile si  trebuie sa-si spuna ca nu se intampla nimic rau, sa se autoinfluenteze. Tehnici ajutatoare: respiratia adanca pentru a inhala oxigen, cateva exercitii scurte de relaxare musculara, autosugestia. Finalul discursului consta in incheierea cu ideea fundamentala a acestuia.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.