Dropia (Otis tarda), o pasăre impunătoare a stepelor, este una dintre cele mai mari păsări zburătoare din lume, cunoscută pentru eleganța sa și pentru dismorfismul sexual accentuat. Deși odată era răspândită în România, dropia a dispărut aproape complet din peisajul nostru, rămânând câteva exemplare doar în zonele de frontieră cu Ungaria. Eforturile internaționale de conservare și repopulare a acestei specii sunt esențiale pentru supraviețuirea sa.
Caracteristici generale
Dropia, denumita stiintific Otis Tarda, este o pasare ce face parte din familia Otididae, specifica stepelor si traieste in sud – estul Europei si in zonele ce au clima temperata in Asia. A trait si pe teritoriul Romaniei pana acum cateva decenii in urma, pe Campia Baraganului, in exemplare numeroase, dar din pacate, momentan pasarea aceasta splendida mai poate fi vazuta foarte rar, doar pe teritoriul administrativ al orasului Salonta din judetul Bihor si in comuna Beba Veche din judetul Timis, desi se pare ca si de acolo dispare usor.
Aceste populatii sunt insa comune cu populatiile din Parcul National Koros-Maros din Ungaria si cu cele din Mokrin, de la Voivodina din Serbia. Dropiile sunt pasari ce prezinta un dismorfim sexual accentuat. Dropiile de sex masculin sunt cele mai masive pasari, ele putand ajunge chiar si pana la 18,5 kilograme si totodata sunt cunoscute ca fiind cele mai grele pasari ce se pot inalta in zbor.
Dropiile de sex feminin sunt mult mai mici, ele ajungand la o greutate de pana la maxim cinci kilograme. Aceste animale fermecatoare se hranesc doar cu vegetatie, indeosebi fasole verde si mazare, dar de multe ori consuma si insecte mai mici sau diverse nevertebrate tot de talie mica. In general, dropia este o pasare tacuta, dar cand se afla in perioada de imperechere poate sa scoata un tipat asemenea latratului de caine.
Unde traieste
Asa cum spuneam, dropia este una dintre pasarile salbatice care in Romania nu prea mai cuibareste, avand un final relativ trist. Momentan mai sunt cateva exemplare doar pe Campia Vestica, dar care probabil vin din Ungaria in mod accidental.
Cercetatorii apreciaza ca ultimul card de dropii a fost vazut in preajma anilor 80, chiar in judetul Teleorman, desi problema la nivel national era mult mai veche avand in vedere ca dropia era pe cale de disparitie cu doua decenii in urma, dar neluandu-se masurile necesare s-a ajuns la situatia de fata.
In Ungaria, vecina noastra, exista momentan aproximativ 1200 de exemplare de dropii care traiesc in mediul natural, numar la care s-a ajuns in urma programelor de crestere si protectie in captivitate, iar in Romania, momentan, s-au pus bazele unui program de reintroducere a acestei specii in avifauna tarii, pornit de Asociatia „Salvati Dunarea si Delta”.
La nivel european aceasta pasare traieste in populatii relativ stabile, mai ales in Spania si in Portugalia, insa si acolo aceste populatii sunt puternic sustinute de programe de protejare riguroase si inmultire regulata in captivitate, pentru ca apoi sa fie eliberate in natura.
In Statele fostei Uniuni Sovietice, populatia dropiei se bucura de si mai multe exemplare, aici ajungand pana la aproximativ cateva zeci de mii de pasari care traiesc in libertate. Populatia la nivel mondial a dropiei este estimata pana la 37.000 de exemplare. Din fericire, la nivel european au fost incepute multe programe de crestere si de inmultire in captivitate a dropiei pentru ca ulterior sa fie eliberate in natura, programe ce au la baza reintroducerea dropiei pe teritoriile multor tari.
Stil de viata
Dropia este o pasare de marime foarte mare, mai ales la exemplarele masculine, insa este plina de eleganta si de gratie. In momentul precedat imperecherii, masculul isi infoaie toate penele aratand femelei cata frumusete si excelenta poate avea. Asa cum am precizat anterior, masculii cantaresc cam de patru pana la cinci ori mai mult fata de femele si au fost inregistrate exemplare care au avut si greutatea de 22 de kilograme.
Pasarile din aceasta specie au picioarele lungi, masive si foarte puternice, sunt pline de muschi si echilibrate. Penele acestor pasari sunt combinatii de gri cu brun, maroniu, negru si aramiu, fiind asemanatoare la ambele sexe, desi marimea lor difera enorm.
La masculi adesea coloritul poate fi putin mai pronuntat avand nuante de rosu-aramiu mai aprinse. Masculul se mai deosebeste de femela prin mustatile pe care le mai poate avea, acestea fiind de culoare alba si pornesc de sub cioc, avand lungime de pana la 10 centimetri.
Mustatile masculului nu indeplinesc nici o functie, ele avand doar un rol strict estetic. Lungimea corpului lor poate ajunge pana la 105 centimetri iar latimea, atunci cand are aripile desfacute, poate sa ajunga la aproximativ 2.4 metri.
Aceste pasari desi sunt relativ mari, mai ales masculii, prefera hrana vegetala, consumand de multe ori si amfibieni, reptile mici, insecte, viermi, rozatoare de sol, iarna prefarand plante, seminte sau bulbi ori cereale. Dropia se imperecheaza incepand cu luna aprilie, iar in momentul imperecherii, daca veti avea norocul sa vedeti un mascul ce da tarcoale femelei, veti fi uimiti peste masura, avand in vedere ca spectacolul este unul de proportii.
Cuibul dropiilor este facut pe pamant, uneori putin acoperit cu iarba si pot depune pana la trei oua care au nevoie de o perioada de maxim 28 de zile de clocire. Impresionat este ca exact dupa ce eclozeaza, micutii pui de dropie isi insotesc mama pretudindeni si aceasta va avea grija de ei mai bine de un an de zile.
Programe de conservare și reintroducerea în natură
Conservarea dropiei a devenit o prioritate în multe țări europene, datorită declinului masiv al speciei în ultimele decenii. Spania și Portugalia conduc în eforturile de protejare a populațiilor locale de dropii, având cele mai mari concentrații de exemplare din Europa.
Programe de repopulare sunt în desfășurare și în Ungaria și România, unde se încearcă reintroducerea acestei specii în habitatul său natural. Succesul acestor inițiative depinde de crearea unor zone protejate, unde dropiile pot să își desfășoare ciclul de viață fără perturbări majore din partea activităților umane.
