“Dum spiro, spero” este o expresie latinească și înseamnă “Cât timp respir, sper”. Este o frază cu un profund sens filosofic, exprimând ideea că, atâta timp cât există viață, există și speranță.
Fraza este atribuită tradiției romane, deși nu există o sursă clară care să o fi consacrat în operele literare clasice. Cu toate acestea, reflectă principiile stoicismului (curent filosofic din Grecia şi Roma antică, potrivit căruia practicarea virtuţii era principala condiţie a unei vieţi “bine trăite”) și ale altor școli de gândire din antichitate, care subliniază rezistența interioară și optimismul chiar și în fața adversităților.
Adagiul “Dum spiro, spero” este prezent în scrierile poetului grec Teocrit (secolul al III-lea i. Hr.), considerat creatorul poeziei pastorale – care exprimă ipostaze idealizate ale vieţii. Într-una dintre idilele sale, acesta spune: “Cât există viață, există speranță și numai morții nu au nici una”.
“Dum spiro, spero”, în varianta “Dum anima est, spes esse” (“Cât există viață, există speranță”), apare şi într-o scrisoare a lui Cicero (scriitor, filosof, orator latin) adresată lui Atticus, în care îşi exprima speranţa că Pompei, om de stat al Republicii Romane (ucis de un ofițer roman, fost prieten, ajuns în armata egipteană) este în viaţă: “Ca și în cazul unui bolnav, se spune: “Cât există viață, există speranță”, aşa că nu am încetat să sper”, scria Cicero, în anul 48 i. Hr.
“Dum spiro, spero” – popularitate medievală și renașterea frazei
În Evul Mediu și în perioada Renașterii, expresia “Dum spiro, spero” a fost redescoperită și folosită frecvent ca motto personal sau familial, fiind considerată o formulă inspiratoare. În acest context, a devenit asociată cu devotamentul și curajul în fața dificultăților, un îndemn la perseverență.
De altfel, la modul general, ideea că viața, chiar și în cele mai grele momente, aduce posibilitatea unui viitor mai bun, face ca fraza să rămână relevantă în multe contexte.
În secolul al XVII-lea, Matthew Henry, ministru şi autor britanic, cunoscut, mai ales, pentru comentariile pe marginea textului biblic (“Expunerea Vechiului și Noului Testament“), considera că mesajul expresiei “Dum spiro, spero” precede, de fapt, gândirea greacă, identificându-l în textele masoterice (textul de referință al Bibliei ebraice, utilizat ca referinţă pentru multe dintre traducerile protestante ale Vechiului Testament şi pentru unele Biblii catolice).
Cu câţiva ani în urmă, a fost descoperit, din întâmplare, acest mesaj – “Dum spiro, spero” – scris de mână, pe foiță subţire, într-una dintre cărţile despre care se presupune că le-ar fi citit în timpul detenţiei, Charles I (regele al Angliei, Scoției și Irlandei, de la 27 martie 1625, până la execuția sa, în 1649). Un mesaj al regelui, aşa cum pun naufragiaţii în sticle, pe mare.
Utilizarea modernă a expresiei “Cât timp respir, sper”
În epoca modernă, expresia “Dum spiro, spero” a rămas relevantă în diferite contexte în care se transmite mesajul că viața, chiar și în cele mai grele momente, aduce posibilitatea unui viitor mai bun, subliniind optimismul, speranţa, forţa interioară, reflectând o perspectivă pozitivă asupra vieții.
În plus, adagiul este, de exemplu, motto-ul unor oraşe sau state, precum St Andrews, din Scoția, al statului Carolina de Sud, SUA (ales încă din secolul al XVIII-lea, pentru a exprima speranța și reziliența coloniștilor în timpul Revoluției Americane), apare pe vitraliile unor biserici, pe frontispiciul unor scoli sau al altor instituţii, pe blazonul unor familii de vază din Marea Britanie, Scoţia, Tara Galilor, este titlul unor filme (documentare sau scurt metraje), al unor compozitii muzicale etc.
