Dumitru este numele pe care îl poartă peste 300 000 de români şi care se sărbătoreşte la data de 26 octombrie, cu ocazia celebrării Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir sau Sfântul Dumitru de la Tesalonic (Salonic). Ziua următoare, 27 octombrie, este dedicată Sfântului Dimitrie Basarabov, din Basarabi, sau Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul spiritual al oraşului Bucureşti.

Numele Dumitru îşi are originea în limba greacă, în prenumele Demetros, derivat de la Demetra, venerată, la vechii greci, ca zeitate a Pământului şi a fertilităţii. Deşi etimologia cuvântului este incertă, cei mai mulţi lingvişti consideră că numele Demeter/Damater, din care provine numele Dumitru, îşi are originea în proto-indo-europeană, în cuvântul “mehter” (“mamă”), iar “De”/”Da”, în aceeaşi limbă, ar însemna “Pământ”.

Toamna de Sâmedru
Toamna de Sâmedru

Aşadar, semnificaţia numelui Dumitru/Dumitra ar fi “pământul-mamă” sau “iubitor al pământului”, sugerând legătura perpetuă dintre om şi Pământul care îi este casă şi fără de care viaţa nu ar fi posibilă.

O altă etimologie face referire la cuvintele cretane “Deo” (zeiţă) şi “zeia” (grâne), Demetra însemnând “mama dătătoare de grâne”, sens pe care îl foloseşte şi Platon, într-unul dintre “Dialogurile” sale – “hrana pe care mama-pământ o oferă în dar”.

Bazilica Sfântului Dumitru, Salonic, Grecia
Bazilica Sfântului Dumitru, Salonic, Grecia

În textele hagiografice (consacrate vieţilor sfinţilor), despre Sfântul Dumitru se spune că a fost un martir creştin militar, din secolul al III-lea, din Tesalonic, din vremea prigoanei anticreştine, care a avut loc sub conducerea împăratului Diocletian. Unele izvoare spun despre el că a fost diacon în Tesalonic, altele că ar fi fost nobil, ofiţer şi proconsul în Ahaia, în vestul Greciei.

La scurtă vreme după moarte, pe mormântul său de la Salonic, s-a ridicat Bazilica Sfântului Dumitru, devenit loc de pelerinaj. De altfel, şi astăzi, Sfântul Dumitru, care este celebrat şi în Biserica ortodoxă, şi în Biserica Catolică de rit bizantin şi de rit roman, este ocrotitorul acestui oraş.

Sfântul Dimitrie Basarabov sau Sfântul Dimitrie cel Nou

Sfântul Dimitrie Basarabov, Catedrala Patriarhală din Bucureşti, Sursa: Basilica.ro
Sfântul Dimitrie Basarabov, Catedrala Patriarhală din Bucureşti, Sursa: Basilica.ro

Sfântul Dimitrie Basarabov sau Sfântul Dimitrie cel Nou se bucură, de asemenea, de mare preţuire la români, fiind şi ocrotitorul Bucureştiului. Documentele arată despre el că s-a născut în secolul al XIII-lea (după alte surse, în secolul al XV-lea), în Bulgaria, la Basarabovo (în nordul Bulgariei). Se mai spune că ar fi fost pastor, că şi-a petrecut viaţa în austeritate, în post şi rugăciune.

Moaştele sale se află la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, unde au fost aduse în secolul al XVIII-lea, mai exact, în 1774. Între anii 1768-1774, în timpul unui război între ruşi şi turci, care se purtase şi pe pământ românesc, un general rus, care ajunsese cu oştile sale şi în zona satului Basarab, din sudul Dunării, pentru ca moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov să nu fie profanate, a poruncit ca acestea să fie duse în Rusia.

Citește și:  Cum este corect – “hermitaj” sau “ermitaj”, “ermit” sau “eremit”?
Dumitru ,Dimitrie, originea şi semnificaţia numelui
Dumitru ,Dimitrie, originea şi semnificaţia numelui

Când moaştele au ajuns la Bucureşti, un anume Hagi Dimitrie, negustor bogat, precum şi Mitropolitul Ţării Româneşti din vremea aceea, Grigorie al II-lea, l-au rugat pe generalul rus să lase moaştele poporului român, ca semn de recunoaştere a sacrificiilor românilor din timpul războiului, ceea ce s-a şi întâmplat.

În spaţiul românesc, numele Dumitru a fost menţionat în diverse documente începând cu secolul al XIV-lea, iar Dimitrie, în secolul următor. În diverse variante, numele Dumitru este frecvent şi în alte limbi: Dimitri/Mitya/Dima (Rusia), Mitre (Bulgaria), Dmytro (Ucraina), Dimitij (Slovenia), Domotor (Ungaria), Dimitrije (Serbia), Demetrio (Spania, Portugalia) etc.

Obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Dumitru

Sfântul Dumitru, Sâmedru
Sfântul Dumitru, Sâmedru

Potrivit tradiţiilor, Sfântul Dumitru sau “Sâmedru”, care reprezintă ultima sărbătoare importantă a toamnei, marchează începutul iernii. Căldura se “ascunde” în pământ şi frigul îşi arată primele semne. Se mai crede că aşa cum este vremea de Sâmedru, aşa va fi toată iarna. Dacă vremea este frumoasă, iarna va fi mai blândă. Uşoară va fi iarna şi dacă, în Noaptea de Sfântul Dumitru, va fi Lună Nouă.

În unele locuri din ţară, în ajunul sărbătorii, se aprindeau focuri pe dealuri (“Focurile vii” sau “Focul de Sâmedru”), pentru a alunga sălbăticiunile, iar după ce focul era stins, un cărbune trebuia adus acasă şi aruncat în grădină, pentru ca pământul să primească putere şi să rodească şi în anul următor.

Originea si semnificatia numelui Dumitru
Originea si semnificatia numelui Dumitru

Cine va respecta şi se va bucura de această sărbătoare va fi ferit de boli, necazuri şi primejdii. Până la această dată trebuie achitate, de asemenea, toate datoriile de peste an.

Din timpurile vechi şi până astăzi, oamenii au fost convinşi, în mare măsură, că numele influenţează personalitatea şi viaţa celui care îl poartă. “Nomen est omen” (“Numele este omul”) spuneau latinii, având credinţa că fiecare persoană are încifrat destinul în nume.

Despre cei care poartă numele Dumitru, numerologii spun , de pildă, că sunt persoane curajoase şi energice, că ştiu să valorifice oportunităţile pe care le oferă viaţa. Sunt oameni care preţuiesc adevărul şi înţelepciunea, mai degrabă raţionali decât emoţionali. Sunt dedicaţi familiei, apreciază loialitatea şi generozitatea.

Pentru toţi cei care poartă acest nume, La mulţi ani!

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.