Thomas Edison şi „maşina fantomelor” – a creat inventatorul american un astfel de dispozitiv?

Thomas Edison a fost un important inventator al secolelor XIX şi XX, fiind totodată un avid pasionat al paranormalului. În vremea sa, Edison a fost un adevărat „superstar” de care lumea asculta orbeşte, în special graţie revoluţiei industriale în care acesta a avut un rol deosebit.

Edison a stăpânit puterea maşinilor, fiind supranumit vrăjitorul din Menlo Park (redenumit parcul Edison din New Jersey). Este unul din cei mai prolifici inventatori americani, având peste 1093 de brevete ale creaţiilor sale, dintre care se disting becul electric, proiectorul, fonograful şi camera video. Edison şi-a dorit însă să creeze şi un aparat cu ajutorul căruia să detecteze dacă spiritele oamenilor decedaţi se mai află pe pământ.

A inventat Edison o maşină de vorbit cu morţii?

S-a speculat în anumite cercuri ale iubitorilor de paranormal că inventatorul chiar ar fi creat un astfel de dispozitiv, însă acesta ar fi pierdut în negurile timpului. Cum nu au fost descoperite niciodată prototipuri sau schemele unei astfel de maşinării, lumea încă se mai întreabă dacă aceasta exista sau dacă a fost doar un zvon.

Într-un interviu din 1920, Edison însuşi spunea pentru The American Magazine şi mai apoi Scientific American, ba că a lucrat la o maşinărie, ba că s-a gândit să facă o maşinărie ce ar putea fi manevrată de persoane ce nu se mai află în dimensiunea noastră existenţială, contrazicându-se. În plus, cei de la Scientific Magazine, pentru care inventatorul declarase că s-a gândit la o astfel de aparatură, au susţinut că un astfel de proiect se afla la stadiul de prototip.

Având în vedere că nu s-au găsit dovezi ale unui astfel de proiect, acesta a fost declarat a fi doar o idee nematerializată. Deşi se prea poate ca pe inventator să îl fi luat gura pe dinainte, ideea sa originală ar fi putut fi o încercare a lui de a lua contact cu lumea spiritelor. În timp ce revoluţia industrială cuprinse întreaga lume, cu vapoare şi trenuri cu aburi, lumea vestică mai avea o îndeletnicire şi o fascinaţie orbească pentru mişcarea spiritistă. Funcţionând la limite total opuse, ştiinţificul, logicul şi mecanicul deveneau contrastante cu efemerul şi spiritualul la acea vreme. Lumea avea însă nevoie de ambele pentru a supravieţui.

Interesul lui Edison pentru spiritism

De ce şi-ar fi dorit Thomas Edison să inventeze maşina fantomelor? În fond, era un om de ştiinţă. În acea perioadă, mediumi peste mediumi păcăleau lumea cu ectoplasma şi falsele şedinţe de spiritism, pe care chiar şi Harry Houdini încerca să le demascheze. În ciuda numărului mare de spiritişti falşi, la începutul secolului XX tot mai mulţi oameni deveneau fascinaţi de lumea morţilor şi de posibilitatea existenţei vieţii după moarte.

După Primul Război Mondial, sutele de mii de vieţi pierdute au dus lumea la disperare, iar mulţi au încercat să ia legătura cu cei pierduţi pentru a afla dacă aceştia sunt bine în viaţa de apoi. Dacă acest lucru este posibil, Edison considera că discuţia cu spiritele putea fi realizată numai prin intermediul metodelor ştiinţifice.

Edison a declarat că nu ştie dacă personalitatea  –  sau în acest caz spiritul omului – trece într-un alt plan al existenţei după ce corpul moare. El spunea însă că este posibil ca o maşinărie delicată construită de mâna omului să poată fi manipulată de posibilele spirite de dincolo care doresc să ia legătura cu oamenii şi să comunice într-un mod mult mai sigur decât prin mişcarea stranie a obiectelor sau prin intermediul tablelor ouija.

Inventatorul chiar a crezut că oamenii pot face progrese în câmpul investigaţiilor spiritiste, însă doar cu ajutorul unor aparate ştiinţifice şi într-un mod ştiinţific, aşa cum se întâmpla în cazul medicinei, chimiei, electricităţii sau fizicii.

Ideile lui Edison

Inventatorul nu şi-a dezvăluit niciodată toate ideile cu privire la proiectul maşina fantomelor. Acum nu se pot face decât speculaţii cu privire la motiv: fie era un om de afaceri foarte atent care nu a dezvăluit nimic pentru a nu da de ştire rivalilor, fie nu avea de fapt nicio idee concretă. Din descrierea vagă oferită de Edison revistei Scientific American reiese că aparatul semăna cu o valvă a cărei rotiri rezultă în mişcarea unei turbine cu aburi. Astfel, la cel mai mic efort, un spirit putea comunica influenţând valva extrem de sensibilă.

Cum nu a vrut să dea mai multe detalii, Edison a lăsat multe întrebări fără răspuns, însă a dat şi impresia că avea în gând un dispozitiv de vânare a fantomelor. Inventatorul a spus şi că unul din oamenii care lucra la acest proiect a decedat recent, iar dacă cineva ar putea folosi dispozitivul de fantome prototip, acela ar fi angajatul său.

Nu există însă nicio dovadă a existenţei acestei maşini a fantomelor. Se poate ca aceasta să fi existat, însă să fi fost distrusă pentru că experimentul a eşuat, iar Edison nu ar fi vrut să fie umilit pentru afirmaţiile sale.

Asemănarea invenţiei lui Edison cu cutia lui Frank

Există şi în prezent maşini ale fantomelor sau cutii ale spiritelor, cea mai bună dovadă fiind reprezentată de cutia lui Frank, o invenţie a americanului Frank Sumption. Noua invenţie nu seamănă însă cu proiectul descris de Edison. Frank declara în 2007 că a fost inspirat pentru proiectul său de un articol despre evenimente paranormale, rezultatul cercetărilor sale fiind o cutie radio care oferă zgomote audio fantomelor, pe care acestea le pot folosi pentru a forma voci. Dispozitivul are un radio ce se poate seta pe frecvenţe AM, FM şi unde scurte, iar utilizatorul îl poate seta sau manipula manual. Teoria lui Frank este că fantomele creează cuvinte din ceea ce se aude la radio pentru a trimite mai departe mesajele.

Invenţia lui Edison rămâne un mister şi, deşi mulţi oameni de ştiinţă din prezent cred în autenticitatea acesteia, majoritatea cred că, chiar dacă există, aceasta nu ar comunica de fapt cu spiritele.

Credea Thomas Edison în viaţa de după moarte?

După cum a declarat în interviurile sale, Thomas Edison nu credea în noţiunile considerate normale de atunci despre viaţa după moarte. Acesta credea însă că viaţa este indestructibilă şi că oamenii sunt formaţi din miriade de entităţi infinitezimale care formează fiecare câte o unitate plină de viaţă. Mai mult, el credea în interconectivitatea dintre toate lucrurile vii. Astfel, oamenii devin o comunitate mai degrabă decât unităţi singulare.