Efectul Matilda se referă la un fenomen social care descrie tendința de a subestima sau de a ignora realizările femeilor în diverse domenii, acestea fiind atribuite adesea colegilor lor, bărbați. A conştientiza existenţa unei astfel de realităţi şi un scurt recurs la istorie ar putea fi un mod diferit, în raport cu celelalte gesturi (fireşti), de a celebra Ziua Internaţională a Femeii.
Prin tradiţie, începutul lunii martie se asociază, în mentalul colectiv, cu un elogiu adus feminităţii, implicit iubirii, frumuseţii, curajului, graţiei, devotamentului, generozităţii, calităţi care ilustrează un arhetip vechi de când lumea. Este un prilej pentru a exprima preţuirea pentru femeile din vieţile noastre – mame, surori, iubite prietene, colege.
Un filosof de la începutul secolului trecut, reprezentant al existenţialismului, Nicolas Berdiaev, spunea că există ceva care o leagă pe femeie de “sufletul lumii” şi de “starea de împlinire” (“entelehia”, în viziunea aristotelică), ea fiind mai apropiată, prin natura ei, şi de forţele elementare, şi de transcendenţă.
În acelaşi timp, 8 Martie a fost oficializată, în 1977, de către Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), ca “Ziua Internaţională a Femeii”, după ce jurnalista şi militanta germană pentru drepturile femeii, Clara Zetkin, a făcut propunerea, la Conferinţa Internaţională a femeilor socialiste, de la Copenhaga, din 1910, şi după ce, în 1909, Partidului Socialist American hotărâse să marcheze “National Woman’s Day” – un îndemn pentru a se recunoaşte libertatea femeilor în a-şi decide destinul, în a-şi împlini aspiraţiile, indiferent de diferenţele etnice, lingvistice, religioase, culturale, pentru recunoaşterea drepturilor şi contribuţiilor pe care acestea le-au avut la progresul societăţii.
Efectul Matilda si un alt posibil mod de a celebra ziua de 8 Martie
Înainte de recunoaşterea oficială a “Zilei Internaţionale a Femeii” şi a intenţiilor salutare (cel puţin teoretic) ale acestei sărbători, o femeie, Matilda Joslyn Gage, o activistă feministă din secolul al XIX-lea, a evidențiat o nedreptate frecventă, aceea de a se atribui multe dintre meritele femeilor, bărbaţilor.
Ulterior, în 1993, Margaret W. Rossiter, specialist în istoria ştiinţei, inspirată de Matilda Joslyn Gage, a fost cea care a lansat termenul “Efectul Matilda”, subliniind că, deşi discriminarea de gen a mai scăzut în epoca modernă, totuşi, femeile continuă să fie dezavantajate în privinţa recunoaşterii meritelor lor, în primirea de premii științifice, în special pentru cercetare, sau in alte domenii.
Efectul Matilda este adesea pus în relaţie cu “Efectul Matei” (“Efectul Matthew”), care se referă, în general, la mecanismele prin care cei “avantajaţi”, într-o anumită situaţie de viaţă, tind să-şi sporească avantajele pe care le au în raport cu ceilalţi, iar cei dezvantajaţi (de multe ori, femei) vor avea de luptat cu şi mai multe dificultăţi, lipsuri, inconveniente.
În acelaşi sens, “Efectul de harem” (o variantă a “Efectului Matei”) a relevat faptul că, în domeniul cercetării ştiinţifice, există tendinţa ca un cercetător, care deţine autoritatea si puterea, să se înconjoare de o echipă formată din femei, în ipostaza de subordonate, justificările constând în salarii (cheltuieli) mai mici şi, mai ales, absenţa pericolului ca femeile să intre în competiţie cu bărbaţii.
De altfel, există, de-a lungul timpului, nenumărate exemple de femei geniale, al căror merit nu a fost recunoscut sau a fost marginalizat. Iată câteva dintre acestea, din timpuri mai vechi sau mai noi:
Efectul Matilda – Trotula de Salerno (secolul XI), medicină
Trotula de Salerno a fost o femeie medic, care a scris tratate despre sănătatea femeilor, însă multe dintre lucrările sale au fost atribuite ulterior bărbaților, o situaţie care a rezultat, în mare măsură, din atitudinea de neîncredere a savanţilor de mai târziu în capacităţile intelectuale şi ştiinţifice ale femeilor. Lucrările sale au fost “descoperite” şi repuse în drepturile fireşti abia la sfârşitul secolului al XX-lea.
Efectul Matilda – Marie-Sophie Germain (1776–1831), matematică și fizică
Marie-Sophie Germain, matematician, fizician, filosof, a fost, de asemenea, multă vreme, victima “Efectului Matilda”. A contribuit semnificativ la teoria numerelor și la studiul elasticităţii materialelor, însă a trebuit să publice unele dintre lucrările sale sub numele unui bărbat pentru a fi luată în serios.
Ada Lovelace (1815–1852) – prima programatoare din istorie
Ada Lovelace a creat primii algoritmi pentru mașina analitică a lui Charles Babbage, un precursor al computerului modern. Mult timp, contribuția sa a fost ignorată, iar Babbage a primit aproape tot meritul.
Efectul Matilda – Rosalind Franklin și structura ADN-ului
Rosalind Franklin, bio-fizician, a jucat un rol esențial în descoperirea structurii ADN-ului, prin fotografiile sale de cristalografie cu raze X. Totuși, James Watson și Francis Crick au primit Premiul Nobel, în 1962, pentru descoperirea dublului helix, fără ca Franklin să fie recunoscută oficial la acea vreme – situaţie relevantă pentru “Efectul Matilda”.
Jocelyn Bell Burnell și descoperirea pulsarilor
În 1967, Jocelyn Bell Burnell a fost cea care a identificat pentru prima dată semnalul radio al unui pulsar. Cu toate acestea, Premiul Nobel din 1974 a fost acordat conducătorului său de doctorat, Antony Hewish, fără ca Bell Burnell să fie inclusă.
Lise Meitner și fisiunea nucleară
Fiziciana Lise Meitner a contribuit semnificativ la explicarea teoretică a fisiunii nucleare, dar Premiul Nobel pentru Chimie, din 1944, a fost acordat exclusiv colaboratorului său, Otto Hahn.
Nettie Stevens și descoperirea cromozomilor sexuali
Nettie Stevens, genetician, cu o educaţie remarcabilă, a descoperit că determinarea sexului la organisme este legată de cromozomii X și Y. Cu toate acestea, descoperirea a fost atribuită lui Edmund Beecher Wilson, un cercetător contemporan.
Chien-Shiung Wu (1912–1997) – Fizică
Chien-Shiung Wu, fizician chinezo-american, cu o activitate comparabilă cu cea a celebrei Marie Curie, a demonstrat experimental violarea parității în interacțiunile nucleare slabe, dar Premiul Nobel din 1957 a fost acordat exclusiv colegilor ei, Tsung-Dao Lee și Chen-Ning Yang.
Esther Lederberg (1922–2006) – Genetică
Esther Lederberg a descoperit virusul bacterian lambda și a contribuit la dezvoltarea metodei de replicare a coloniilor bacteriene, dar soțul ei, Joshua Lederberg, a primit Premiul Nobel, fără ca ea să fie recunoscută.
Lynn Margulis (1938–2011) – Biologie evolutivă
A dezvoltat teoria endosimbiozei pentru explicarea originii mitocondriilor și cloroplastelor, dar ipoteza sa a fost inițial respinsă de comunitatea științifică și recunoscută abia după mai multe decenii.
Katherine Johnson (1918–2020) – Matematică aplicată la NASA
Katherine Johnson a jucat un rol crucial în misiunile spațiale ale NASA, calculând traiectoriile pentru zborurile lui John Glenn și Apollo 11. Abia la bătrânețe i-au fost recunoscute contribuțiile.
Aceste exemple şi multe altele arată cum contribuțiile femeilor în știință au fost adesea marginalizate, iar recunoașterea a fost oferită bărbaților cu care au colaborat. Acest fenomen continuă să fie studiat și combătut în prezent.
Criptoginia – realitati vechi, termeni noi, pentru fenomene recurente
In 2020, doi filologi, Begonya Pozo și Carles Padilla, de la Universitatea din Valencia, au propus un nou termen pentru “Efectul Matilda”, cu scopul de a atrage atentia asupra perpetuării obiceiului de a se ascunde meritele femeilor in știință, cultură și in alte domenii – “criptoginie” (din gr. “crypto” – “a ascunde” si “gyne” – “femeie”).
Criptoginia reunește toate aspectele evidențiate de “Efectul Matilda” – subestimarea contribuțiilor femeilor, atribuirea muncii lor altor persoane (munca femeilor este adesea recunoscută doar când este asociată cu a unui bărbat), reinterpretarea istoriei (contribuțiile lor au fost fie uitate, fie rescrise pentru a le minimiza rolul).
“Conștiința socială – spuneau Pozo si Padilla – se mulțumește cu acțiuni și omisiuni, cu tăceri și cuvinte; ceea ce nu este inclus în dicționar se pare că nu există”.
A cunoaşte adevărul despre astfel de personalităţi feminine remarcabile este un fel (chiar dacă tardiv, in cazul multora dintre ele) de a le recunoaşte şi consolida numele în istoria culturii si a civilizatiei şi de a preţui, la adevărata valoare, munca lor.
De la Hypathia din Alexandria, prima femeie de ştiinţă din istorie, de la Clara Schumann (o extraordinară compozitoare si pianistă adesea menționată doar ca “soția lui Robert Schumann” etc.), până în epoca actuală, femeile sunt autoarele unor descoperiri şi invenţii uimitoare, ale unor creații artistice de excepție, dar rareori au primit recunoaşterea şi respectul care le erau datorate.
În plus, un astfel de remember, pe lângă toate celelalte moduri de a celebra Ziua de 8 Martie, ne poate face mai atenţi larolul femeii în lume, în vieţile noastre, la faptul că “din pasiunea unei femei izvorăşte viaţa eternă” (James Clavell) şi că ea, femeia, este “memoria vie a lumii” (Kheira Chakor).
Tuturor femeilor, La mulţi ani!
