EKG (Electrocardiograma) este reprezentarea grafica a activitatii electrice a inimii, reflectata in campul electric pe care il genereaza, care se poate masura cu ajutorul unor electrozi aplicati pe brate, pe picioare si pe torace. Realizarea unei electrocardiograme este o procedura simpla, neinvaziva, care se face, de obicei, in cabinetul medicului cardiolog si care dureaza cateva minute. Interpretarea EKG-ului necesita insa o anume experienta din partea medicului, care trebuie sa sesizeze posibilele anomalii in functionarea inimii, fie ca este vorba de aritmii sau de prevenirea infarctului miocardic.
Primul „pacient” caruia i s-a aplicat o astfel de masuratoare a fost cainele Jimmy, al fiziologului britanic Augustus Desire Waller, si acelasi medic a realizat, in 1897, si prima electrocardiograma umana, la Spitalul “Sfanta Maria”, din Londra. Inainte de aceasta data, existenta curentilor electrici care circula prin inima, fiind responsabili de activitatea musculara cardiaca, fusese dovedita de experimentele neurofiziologului italian Carlo Matteucci, in 1842. Este insa meritul olandezului Willem Einthoven de a fi descoperit mecanismul electrocardiogramei, pentru care a si primit Premiul Nobel, in 1924. El a inventat, in 1901, un galvanometru, primul instrument capabil sa detecteze si sa inregistreze curentii electrici din inima si, cinci ani mai tarziu, a publicat si primele electrocardiograme patologice.
La momentul actual exista aparate digitale cu ajutorul carora se pot realiza EKG-uri de mare precizie, dar, chiar si in aceasta situatie, interpretarea medicului specialist ramane esentiala. Pe de alta parte, un EKG normal nu elimina in totalitate suspiciunea existentei unei boli cardiace, dupa cum unul care indica anumite anomalii trebuie privit cu circumspectie si insotit de alte investigatii.
Ce indica un EKG ?
- Posibile aritmii
- Marirea in volum a inimii
- Urme ale unui infarct mai vechi
- Un flux sanguin deficitar la nivelul inimii (ischemie)
- O problema a pericardului (o membrana care inveleste inima) – pericardita
- Pereti ingrosati ai camerelor din care este formata inima (atrii, ventricule)
- Efectele secundare ale unor medicamente care pot influenta activitatea electrica a muschiului inimii
- Cauza unei respiratii ingreunate (dispneea)
- Dezechilibre electrolitice care pot fi provocate de nivelul (prea mic sau prea mare) de calciu si potasiu din organism
Pentru efectuarea unui EKG, persoana supusa investigatiei nu trebuie sa poarte bijuterii sau alte obiecte metalice care ar distorsiona rezultatul masuratorii. Electrozii se fixeaza pe piele cu ajutorul unui gel sau pe mici tampoane cu spirt, pentru a facilita impulsurile electrice. In cele 5-10 minute cat dureaza procedura, pacientul va sta intins la orizontala, nu va vorbi si nu se va misca, pentru ca rezultatele sa fie optime.
Pe un EKG, exista mai multe simboluri :
- Unda P indica activitatea electrica a atriilor (camerele superioare –stanga, dreapta – ale inimii); se masoara durata, amplitudinea si sincronizarea cu celelalte reprezentari grafice;
- Unda (complexul) QRS – care arata activitatea electrica a camerelor inferioare ale inimii (ventriculii) ;
- Intervalul PR (sau PQ) indica timpul necesar pentru transmiterea impulsului electric de la atrii la ventriculi;
- Unda T indica perioada de relaxare a ventriculilor si pregatirea pentru o noua contractie ;
- Segmentul ST este izoelectric (se mentine la acelasi potential) intre QRS si T si nu trebuie sa fie sub sau supradimensionat, pe reprezentarea grafica a EKG-ului ;
Un instrument complementar electrocardiografului este Holterul, un dispozitiv portabil (a carui denumire vine de la numele inventatorului, biofizicianul american Norman Holter), care permite inregistrarea continua, timp de 24 de ore, a electrocardiogramei, in timp ce persoana respectiva isi desfasoara activitatile cotidiene. Aparatul consta intr-o mica « valiza », de la care pornesc cinci electrozi, care se fixeaza pe torace, toate conectate la o caseta sau, mai nou, la un card de memorie pe care se fac inregistrarile. Se obtin, astfel, mai multe informatii despre frecventa cardiaca (puls) maximala si minimala, despre existenta sau nonexistenta unei tahicardii, despre numarul si tipul extrasistolelor. Cele mai recente monitoare portabile pentru EKG, fara fir, dotate cu baterii si ecran LCD sunt deosebit de performante, avand si dispozitiv de alarmare, in cazul depistarii unor anomalii in functionarea inimii. In acest caz, electrozii sunt foarte bine pozitionati intr-o banda de plastic care se fixeaza pe piept. Utila este si electrocardiograma facuta in conditii de efort (test de efort), constand in inregistrarea unui EKG pe durata unui exercitiu fizic, relevant in stabilirea unui diagnostic legat de maladii respiratorii sau metabolice.