Departe de suprafata Pamantului, de pe care omul secolului 20 a reusit sa se desprinda cu ajutorul avioanelor si a rachetelor, dincolo de ceea ce pare o cupola uriasa presarata cu stele, se ascund enigmele Universului. Ascuns de barierele timpului si spatiului, Cosmosul se intinde nemarginit, constituind o realitate ce pare izvorata din cele mai fantastice si tulburatoare visuri. Enigmele Universului au fost in cea mai mare parte a vremii necunoscute, neexplorate, si chiar si astazi, cu toata tehnologia moderna, multe inca raman dincolo de posibilitatile de cunoastere ale omului.
Dar aceste bariere ale imposibilului au inceput sa se deschida in fata realizarilor omului. Prin geniul sau creator, el a reusit sa ridice putin cate putin valul ce acoperea enigmele Universului. A trebuit sa modifice multe din ideile pe care le avea asupra energiei si raspandirii substantei din Univers, dar cea mai importanta cucerire a fost intarirea convingerii ca nu exista lucruri imposibil de cunoscut.
Din cele mai vechi timpuri omul a contemplat bolta constelata, intrebandu-se: Ce este cerul? Ce legi ii guverneaza miscarea? Dar singurul lucru pe care il putea face era sa observe cele circa 6000 de stele vizibile cu ochiul liber si sa le noteze pozitiile in asa numitele constelatii. El nu avea de unde sa stie ca Soarele este o stea si ca stelele isi datoreaza neobosita stralucire focului termonuclear care arde in adancul lor. Nu avea de unde sa stie ca planetele – asa a numit el aceste stele ratacitoare pe bolta cereasca – cu toata stralucirea lor nu erau stele, ci corpuri intunecate a caror lumina era reflectarea, ca intr-o oglinda, a celei primite de la Soare.
In zilele noastre, instrumentele perfectionate si sondele spatiale au largit enorm orizontul cunoasterii, dezlegand multe din enigmele Universului. Imaginile obtinute cu ajutorul telescoapelor au atins frontiere de nebanuit ale Universului, de miliarde de ani-lumina, iar analiza lor arata o densitate neinchipuit de mare de galaxii. De pilda, numai in regiunea de pe cer delimitata de cele patru stele ce formeaza constelatia Carul Mare, cu ajutorul unui telescop pot fi vazute un milion de galaxii!
Deslusirea pozitionarii noastre in Univers
Pana acum cateva secole, dintr-o mandrie explicabila prin nivelul de atunci al cunostintelor sale, omul a plasat planeta, Pamantul, in centrul Universului, considerand-o inconjurata de toate celelalte corpuri ceresti. Abia in anul 1543, astronomul polonez Nicolae Copernic a indraznit sa rastoarne aceasta ipoteza. Prin sistemul heliocentric, el a demonstrat ca Pamantul se misca in jurul Soarelui si nu invers, punand bazele a ceea ce numim azi Sistemul Solar. Totusi, ideea lui Copernic era inca departe de realitate, deoarece el considera ca Soarele este centrul intregului Univers. Abia cu 80 de ani in urma , o data cu inventarea fotografiei si a marilor telescoape, s-a observat ca unele „stele neclare” , numite de astronomi „nebuloase”, nu sunt doar niste nori de gaz in apropierea noastra, in Sistemul Solar, ci reprezinta galaxii, vaste aglomerari de stele, aflate la distante uriase de Pamant.
Soarele, Pamantul si planetele celelalte, impreuna cu stele vizibile, cu asteroizi si inca multe altele ce nu pot fi vazute cu ochiul liber, fac si ele parte dintr-o astfel de galaxie, galaxia noastra. Vazuta de undeva, din mare departare, ea are forma de disc, cu o usoara umflatura in centru. Deoarece Sistemul Solar este situat in planul de simetrie al discului, acesta poate fi vazut in serile senine sub forma unei benzi luminoase care brazdeaza cerul, banda numita Calea Lactee.
Intelegem astfel ca numai in interiorul galaxiei, pozitionarea Pamantului se aseamana cu locatia unui fluture intr-o padure. Cand vine vorba de intreg Universul, intelegem si mai mult cat de insignifianta este planeta noastra in raport cu vastitatea Cosmosului.
Enigme cu privire la inceputurile Universului
Teoria Big Bang, conform careia acum 15 miliarde toata substanta si energia care exista in Univers a fost concentrata intr-un volum foarte mic, ca o sfera fierbinte, ce a explodat si a modelat in timp corpurile ceresti, nu poate explica de ce a avut loc aceasta dilatatie a sferei, cauzand explozia uriasa. Mai mult, cum teoria Big Bang afirma ca inainte de aceasta explozie inimaginabil de violenta, nu a existat nimic pentru ca insusi timpul nu a inceput sa existe decat dupa explozie, multi sunt sceptici si nu pot accepta ca totul sa fi fost format din nimic.
Cu toate ca tabloul formarii sistemului planetar a intrunit asentimentul majoritatii oamenilor de stiinta: materialul primordial – hidrogenul si heliul, formarea protogalaxiilor (un nor de hidrogen si heliu), a protostelelor si devenirea lor in stele datorita focului termonuclear, moartea stelelor (supernove) si mai apoi aparitia Sistemului Solar , starea acestui sistem in momentul nasterii Soarelui este inca un semn de intrebare. De altfel, inca nu se stie ce a fost mai intai: Soarele sau planetele. Un lucru insa este cert: aparitia Soarelui a dus la transformari hotaratoare in definitivarea formelor planetelor.
Intrebari legate de planeta Pamant
De ce hidrogenul si heliul sunt mai rare pe Pamant decat, de pilda, pe Jupiter, este inca una din enigmele Universului.
Potrivit unor ipoteze, inversarea polilor magnetici se face treptat, ceea ce ar conduce la o perioada in care campul magnetic sa aiba o intensitate minima, timp in care suprafata Pamantului este expusa unui bombardament intens de radiatii, nemaiexistand scutul protector al centurilor Van Allen. Oare nu tocmai in aceste perioade ar fi putut avea loc evenimente dramatice, cum ar fi disparitia uriasilor dinozauri, acum circa 60-70 milioane de ani, sau declansarea evolutiei spectaculoase a creierului si a inteligentei umane, cu un milion de ani in urma?
In ceea ce priveste satelitul sau natural Luna, cu toate ca sase echipaje de astronauti au aterizat pe Luna in cadrul misiunilor Apollo si au cercetat-o „la fata locului”, si au prelevat probe pentru a fi analizate, originea sa este inca sub semnul intrebarii.
Suntem singuri in Univers?
Detectarea unor semnale transmise in spatiu de o civilizatie extraterestra apartine inca de domeniul fantasticului. Chiar daca planetele ar fi explorate de vehicule-sonda sau de om, nu cumva intr-o vale ascunsa, invaluita in aburi, exista un cuib de materie vie organica, supravietuitor din vremuri indepartate, agatandu-se cu disperare de viata? Titan, satelitul lui Saturn, aduce in discutie problema vietii extraterestre , intrucat are o atmosfera alcatuita din azot, ca si atmosfera planetei noastre, cat si din metan si acid cianhidric care constituie fundamentul vietii. Problema se pune in felul urmator: Cat de departe de Soare ar trebui sa fie o planeta pentru a-si mentine o temperatura favorabila vietii si care sunt sansele ca in alte galaxii sa exista forme care sa gazduiasca conditii prielnice pentru viata? Nu cumva Universul ce isi continua neincetat expansiunea, nu e destul de incapator si pentru alte civilizatii in afara de noi?
Gaurile negre si calatoriile intergalactice
In inima galaxiei, in mijlocul imensului glob de stele rosii, batrane, s-ar putea afla o enorma gaura neagra – un corp cu o densitate foarte mare si cu o forta de atractie gravitationala atat de intensa ca nimic nu poate scapa influentei sale, nici chiar razele de lumina. Aceasta atrage si devoreaza stelele asemenea unui monstru gigantic. Mai mult, aceste gauri negre sunt considerate de unii oameni de stiinta, ca de exemplu celebrul Stephen Hawking , portaluri catre alte spatii din Univers, in care timpul trece mai incet. Sa aiba gaurile negre efect dramatic asupra timpului si sa faca posibile calatoriile intergalactice?
Masa Lipsa sau Materia Neagra
Oare exista mai multa materie decat reusim sa vedem in momentul de fata? Unii astronomi considera, in conformitate cu principiul Big Bang, ca daca Universul ar fi fost alcatuit numai din materie vizibila, el s-ar fi aflat intr-o extindere atat de rapida, incat probabilitatea formarii galaxiilor ar fi fost minima. Dar in schimb, galaxiile s-au format, ceea ce conduce la ipoteza ca ar exista mai multa materie, invizibila pentru noi pentru ca este prea intunecata , imprastiata in corpuri infime si cu densitate foarte mare.
Dar daca masa cautata lipseste intr-adevar, este posibil ca Universul sa se extinda la nesfarsit?
Desi in momentul de fata astronomia nu ofera toate raspunsurile asupra originii Universului, cat si asupra corpurilor si fenomenelor din alte sfere cosmice, fara indoiala ca stiinta viitorului va gasi raspunsuri si va dezvalui multe din enigmele Universului inca neelucidate.
