În mass-media, în limbajul cotidian, în mediul de afaceri sau în politică, se poate constata folosirea aproape cu obstinaţie a cuvântului expertiză, în cele mai diverse contexte, cum ar fi: “ Este nevoie în Parlament de oameni cu expertiză profesională” (lupamea.ro), “Ne interesează expertiza oamenilor, nu costurile“ (zf.ro), “Se caută oameni cu expertiză în Dezvoltarea Organizaţională şi Management” (masterstudies.ro), “Domnul Iohannis are nevoie de o echipă de oameni cu expertiză serioasă” (revista22.ro) etc.

O astfel de “preferinţă” pentru substantivul expertiză, folosit cu sensul de experienţă, competenţă, pricepere, ar putea fi explicată prin intentia unor vorbitori de a impresiona printr-un limbaj “elevat” sau prin influenţa limbii engleze, în care expertise are înţelesul menţionat anterior (competenţă, priceperegreat skill or knowledge in a particular field, Oxford Dictionary).

Trebuie ştiut că, în limba română, cuvântul expertiză (din fr. expertise) are un sens specializat: 1.Cercetare cu caracter tehnic, făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații/probleme a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei; (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute; 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă, în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc.(DEX).

Pe de altă parte, experienţă (din fr. experience, lat. experiencia) reprezintă: 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară; 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare (DEX).

Este adevărat că, în Dicţionarul explicativ ilustrat (DEXI), din 2007, este înregistrat, la cuvântul expertiză, şi înţelesul de aptitudine/pricepere/competenta/experienţă, indicându-se dubla provenienţă a termenului (din franceza şi din engleza), rezultat al unui calc semantic (copierea/adăugarea, în acest caz, a sensului dintr-o altă limbă, deşi substantivul era cunoscut cu un alt înţeles).

Prin urmare, se va spune corect, de exemplu: S-a făcut o expertiză medico-legală/tehnică/grafoscopică/psihiatrică/expertiză contabilă etc., dar Este nevoie de oameni cu experienţă/pricepere/competentă profesională etc.

Faptul că unele dicţionare recente acceptă sinonimia expertiză – competenţă exprimă doar o grabă nejustificată de a impune sensuri care nu sunt specifice limbii române. “Oameni cu expertiză poate fi, eventual, o structură tolerată/tolerabilă, dar obositoare, în contextul în care calcurile (lexicale, semantice) după cuvinte englezeşti abundă în limba română actuală. Probabil că, în astfel de cazuri, cea mai firească atitudine este cea ponderată, intre un tradionalism (purism) excesiv şi acceptarea, cu orice preţ, a unor împrumuturi care nu sunt în spiritul limbii române.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

2 COMENTARII

  1. Și pe mine mă colerifică (ups, poate va fi trecut în dicționarul… ediția 213) această nefericită confuzie. E bine când cineva cu exeperiență ia atitudine! În afară de această nefericitoare expertiză, la un traducător – tot din engleză – am întâlnit în loc de ”a experimenta” indigesta formă ”a experia” care în loc să perie, sperie!

  2. Dunu, ideea articolului referitor la exasperanta expresie “oameni cu expertiza” iti apartine!… Multumesc pentru sugestie!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.