Indiscutabil, omul este o fiinta empatica, manifestand, in nenumarate imprejurari, tendinta de identificare afectiva cu cei din jur, de atasament fata de o alta persoana, in anumite contexte de viata. O intrebare care ii preocupa in ultima vreme pe cerecetatori, pentru ca poate avea nenumarate implicatii de natura individuala, sociala, relationala, este daca omul este capabil de empatie fata de roboti. Traim intr-o era a roboticii, iar cinematografia, in science-fiction, a exploatat subiectul, de mult timp, alimentand tot soiul de fantasme, multe asociate cu sentimente negative, de neliniste, frica, teroare. De un deosebit succes s-a bucurat, de exemplu, in 2012-2013, un serial de televiziune suedez – « Real Humans » – in care personajele principale sunt androizi, numiti « hubots » (din « human » si « robot »), care indeplinesc diverse sarcini casnice, sunt folositi ca muncitori, insotitori si chiar ca parteneri sexuali. Software-uri din ce in ce mai sofisticate le-au permis sa aiba sentimente, exista, insa, in serial, si o tabara adversa a anti-hubots-ilor, care ii suspecteaza de crime si ii « vaneaza ».
Putin cate putin, robotii au trecut din filme in existenta noastra cotidiana, ca jucarii pentru copii (papusi care plang, rad, vorbesc sau trebuie « hranite » etc.), pentru menaj, ca insotitori ai persoanelor care sufera de singuratate, pentru a combate anumite patologii (autismul, de exemplu) si este de asteptat ca acest fenomen sa ia amploare. In astfel de imprejurari, un grup de specialisti, de la Universitatea Duisbourg – Essen (Germania), au facut o serie de experimente, care au fost publicate, in luna iunie, anul acesta, incercand sa raspunda la intrebarea « Se poate atasa omul de un robot intr-atat incat sa il considere un insotitor de nadejde sau masinariile acestea complicate raman niste simple obiecte ? ».
In acest sens, 40 de voluntari au fost pusi in situatia de a viziona un film scurt, in care un mic dinozaur robot se afla in doua situatii – prima data este tratat cu atentie si cu blandete de catre persoana care i se afla in preajma, a doua oara este « maltratat », lovit, aruncat la pamant, zdrobit. Imediat dupa vizionare, participantii la experiment au fost intrebati ce au simtit, care a fost starea lor emotionala, privind acele imagini. Toti au declarat ca au simtit emotii negative, atunci cand robotul a fost molestat si acest fapt a fost confirmat prin masuratori specializate (conductanta electrica a pielii, care, in situatii de anxietate, transpira). Intr-o a doua experienta, cercetatorii au scanat creierul subiectilor, in timp ce priveau filmul, ajungandu-se la aceleasi concluzii ca si in prima etapa, activarea neuronilor din sistemul limbic, implicat in starile emotionale, facandu-se in acelasi fel cand era privit omul, cand robotul era tratat « omeneste » sau cand era distrus.
Astfel de experimente pot sa contribuie la mai buna intelegere a legaturilor « afective » care se pot stabili intre oameni si roboti, omul fiind capabil de empatie fata de acestia. Este un domeniu de cercetare in plina dezvoltare, mai ales ca nenumarati experti in robotica sunt interesati sa puna la punct roboti-insotitori ai oamenilor, utili in special in situatia persoanelor bolnave, cu handicap, sau pentru varstnici. Desigur, este minunat ca omul, in general, este o fiinta empatica, dar ramane totusi o intrebare – in ce masura tendinta de apropiere de un mecanism robotizat si transferul de afectivitate asupra acestuia altereaza structura profunda a personalitatii noastre.
