De câte ori nu ți-ai pus această întrebare: “chiar am nevoie de tot părul acesta”?? În timp ce podoaba capilară este prețuită de către majoritatea persoanelor, femei și bărbați, restul părului de pe corp pare a fi o corvoadă cu adevărat inutilă.

Se estimează că o persoană are în jur de cinci milioane de fire de păr pe intreg corpul. Pentru ce? Iar cunoașterea faptului că părul este de fapt țesut mort și keratină nu te lămurește asupra utilității sale. Însă încă din faza uterină, oamenii au păr: fătul are fire delicate denumite lanugo ce cad după naștere, bebelușii și copiii mici au mici fire denumite vellus, pentru ca spre pubertate să apară firele terminale.

Este cunoscut faptul că primii oameni aveau mai mult păr, fiind asemănători primatelor de azi. Chiar și astăzi, oamenii și cimpanzeii au aceleași zone acoperite cu aproximativ același număr de fire de păr și aceleași zone lipsite complet de păr (tălpile, palmele, buzele). Diferența constă în faptul că părul la om este mult mai subțire și scurt. Aceasta a fost o modificare în timp, odată cu evoluția omului.

De ce avem păr pe corp?

Primii oameni aveau nevoie de păr. Acesta avea rol de a le menține temperatura corporală, de a îi proteja de razele soarelui, de a îi camufla în mediul înconjurător. Era și o barieră împotriva rănilor, a înțepăturilor de insecte și a prafului.

Pe parcursul evoluției, omul nu va mai avea nevoie însă de păr lung și gros. De ce? Pentru că acesta și-a pierdut o parte din rolul său protectiv. Odată biped, omul avea nevoie de păr abundent doar pe cap pentru protecție împotriva soarelui. Odată ce oamenii vânători s-au deplasat în savanele cu temperaturi ridicate, părul s-a rărit pentru a le permite să evite supraîncălzirea (părul prea lung și gros de pe trup asemănător blănii oprea reglarea temperaturii corporale, împiedicând transpirației să răcorească și să hidrateze pielea). De asemenea, se crede că primii oamenii își petreceau mult timp în apă în căutare de hrană și părul nu ar fi fost deloc de ajutor (ca și în cazul rinocerilor, mamifere ce trăiesc în apă și au mai puțin păr decât oamenii).

Citește și:  Centaurul - îmbinarea forței animalice cu înțelepciunea umană

Prezența podoabei capilare este relativ simplu de explicat și în cazul omului de astăzi: părul oferă protecție împotriva razelor solare și a radiațiilor. De altfel, părul din cap nu constituie un motiv de iritare, aspectul său contribuind la atractivitatea persoanei.

Părul de pe față – sprâncene, gene, părul fin din urechi și nas – are de asemenea rol de protecție împotriva factorilor externi iritanți.

Părul subțire și fin de pe corp, inclusiv cel de pe picioare, spate, abdomen (spre deosebire de blana groasă și lungă de pe trupul altor mamifere sau al primilor oameni) are și rolul de a păstra transpirația, contribuind la rolul ei de a răcori (transpirația are un rol de termoreglare).

Părul pubian, ca și cel de la axile, contribuie la reproducerea speciei: mirosurile eliberate de glandele apocrine este păstrat și intensificat de păr, iar acest miros atrage parteneri de sex opus. Părul ar avea și rol de a reduce fricțiunea iritantă între piele și mediu.

De ce în evoluția omului, bărbații au păstrat mai mult păr decât femeile? Părul mai gros și mai lung al bărbaților și părul lor de pe față și piept este efect al acțiunii hormonilor (androgeni). Dar de ce natura a ales ca bărbații să păstreze mai mult păr? Evoluționiștii spun că este vorba despre supraviețuirea speciei: în timp ce lipsa părului era o trăsătură dezirabilă care atrăgea masculul spre femelă (masculul era cel care alegea partenera și nu invers), părul abundent era o trăsătură intimidantă, de forță, ceea ce ajuta masculul să îi domine pe alții! Femeia trebuia să fie dezirabilă, bărbatul amenințător…

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.