Fata Morgana este o expresie care s-a internaţionalizat, folosindu-se numai în această formă din limba italiană, limba de origine. De la locuitorii din Calabria, din sudul Italiei, din timpurile vechi, când cei mai mulţi oameni nu aveau acces la învăţătură şi la cunoaştere si nici nu se ştiau explicaţiile ştiinţifice ale atâtor fenomene din natură, a rămas expresia Fata Morgana, pe care o rosteau fascinaţi şi speriaţi, atunci când pe cer apăreau, printr-un fenomen de refracţie, în care marea avea rol de oglindă, umbra impresionantă a Munţilor Messina sau alte umbre ciudate de animale, oameni, arbori, la dimensiuni gigantice.

Fata Morgana

În vechile povestiri şi legende italiene, dar şi în alte culturi populare (la francezi, la popoarele nordice), Fata Morgana era “Zâna Morgana”, uneori văzută ca un spirit benefic, alteori malefic, atribuindu-i-se puterea vrăjilor. Despre etimologia misteriosului nume “Morgana” s-au emis diverse ipoteze. Unii lingvişti consideră că vine de la “mor”, care înseamnă “mare” şi “gane” – “născut”, adică “născută din mare”. Alţii pun acest nume în legătură cu termenul galez “Muirgen”, desemnând o sirenă. În alte variante, Fata Morgana este sora regelui Arthur, personaj celebru din romanele cavalereşti medievale.

Ştiinţific, “Fata Morgana” este numele dat unui fenomen optic generat de devierea razelor de lumină la trecerea prin straturi de aer care au temperaturi diferite, densitatea aerului cald fiind mai mică decât a celui rece. În felul acesta se produce o iluzie optică, adică se percepe o imagine care nu corespunde, de fapt, realităţii. Astfel de fenomene optice se produc în anumite regiuni, precum în Golful Botnic, din Marea Baltică, într-o zonă din Africa de Sud, în regiunile polare, în zona Marilor Lacuri din SUA etc.

Fenomenul Fata Morgana a fost semnalat pentru prima dată în Evul Mediu, de către marinarii care străbăteau Marea Mediterană şi care susţineau că au văzut castele fantastice prin ceaţa din Strâmtoarea Messina (între Italia şi Sicilia), atribuind apariţiile respective Zânei Morgana, care avea putere asupra mării, valurilor şi vânturilor.

Cunoscutului explorator din secolul al XIX-lea, al regiunilor arctice, contra-amiral în marina scoţiană, John Ross, fenomenul Fata Morgana i-a distrus reputaţia şi cariera, deoarece, aflându-se în căutarea Pasajului Nord-Vest, o cale maritimă care trece prin Oceanul Arctic, legând Pacificul de Atlantic, a renunţat şi s-a întors din drum, convins fiind că a “văzut” un lanţ de munţi către vest, care îi bara calea, în realitate fiind doar o iluzie optică.

Fata Morgana, miraj

Mirajul (Fata Morgana) se produce frecvent şi în deşert, arătându-li-se celor obosiţi şi însetaţi sub formă de oază, de lac sau aşezare umană, imagini reflectate uneori pe sol, alteori în aer. În afară de Deşertul Sahara, foarte des se produc asemenea fenomene în aşa numitul Defileu al Fantomelor, din Munţii Atlas, din Algeria.

Pornind de la fenomene fizice de acest fel, pe care oamenii, în timpurile vechi, nu şi le puteau explica, expresia Fata Morgana s-a păstrat până astăzi, în limbajul comun, cu sensul de “apariţie înşelătoare”, “iluzie trecătoare”, “amăgire”, “nălucire”, “vis înşelător”.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.