Ferrera Erbognone este o mică localitate din nordul Italiei, din centrul Lombardiei, situată la numai 50 de kilometri de Milano, în regiunea cea mai afectată de pandemia de coronavirus (COVID-19), dar în care nu s-a înregistrat niciun caz de îmbolnăvire cu SARS-CoV-2.
Niciunul dintre cei 1009 locuitori din Ferrera Erbognone nu a prezentat vreun simptom, toţi sunt în bună stare de sănătate, deşi, în tot restul Lombardiei, cazurile cresc cu miile în fiecare zi, iar media deceselor este de 300 pe zi, în timp ce pe întregul teritoriu al Italiei sunt deja peste 100 000 de persoane infectate şi peste 11 000 de victime
O astfel de situaţie surprinzătoare, ca cea din mica şi pitoreasca localitate Ferrera Erbognone, a atras atenţia specialiştilor. Virusologii sunt intrigaţi de această “anomalie” şi încearcă să găsească o explicaţie.
Primarul localităţii Ferrera Erbognone, care este medic de profesie, preciza că media de vârstă a locuitorilor este de 62 de ani şi că, probabil, există ceva în sistemul imunitar al acestor oameni, care-i protejează în faţa virusurilor (inclusiv coronavirus), şi care ar putea explica de ce nimeni nu a fost afectat.
Alţii au luat în considerare şi alte explicaţii: poate că este vorba de anumite obiceiuri alimentare, care conferă organismului o asemenea capacitate de a se apăra, sau poate o anume atitudine, o stare de spirit în faţa vieţii, o forţă interioară care se reflectă şi în starea fizică.
Misteriosul caz al localităţii Ferrera Erbognone face deja obiectul cercetării ştiinţifice la Insitutul Mondino, din Pavia. Primarul din localitatea italiană Ferrera Erbognone, ocolită de infecţia cu coronavirus, a distribuit o notificare tuturor familiilor din zonă, pentru a participa, voluntar, cu probe de sânge, în perioada 30 martie – 2 aprilie 2020, în vederea unor analize din care s-ar putea detecta prezenţa unor anticorpi care i-au protejat. Se spera că, în felul acesta, să se mai facă un pas în lupta cu acest virus cu o rată de răspândire nemaiîntâlnită până acum.
Ipoteze legate de “secretul” locuitorilor din Ferrera
Întrebat fiind în legătură cu faptul că niciun locuitor din Ferrera Erbognone nu a fost infectat cu coronavirus (COVID-19), un profesor doctor de la Universitatea de Medicină din Geneva, Laurent Roux, sublinia că “în fata agenţilor patogeni, nu suntem toţi la fel”. De exemplu, spunea acesta, nu toţi se îmbolnăvesc de gripă în perioada epidemiilor anuale. Totuşi, nimeni nu poate spune că nu a avut gripă niciodată.
Rezistenţa în raport cu factorii infecţioşi este dependentă de mulţi factori. O stare bună de sănătate şi o igienă permanentă a vieţii ne pot ajuta să trecem peste o iarnă fără să ne îmbolnăvim, dar fără a avea certitudinea că aşa se va întâmpla.
Un factor de apărare esenţial, subliniază doctorul din Geneva, este zestrea noastră genetică. Variabilitatea individuală a sistemului de apărare al organismului poate să predispună la o mai mare sau mai mică rezistenţă faţă de infecţii. Dar nici aceast fapt, se pare, nu este o certitudine.
Există totuşi, remarca medicul, câteva situaţii care arată cu claritate în ce măsură moştenirea genetică ne poate proteja sau ne poate face vulnerabili faţă de infecţii. Unul dintre acestea se referă la virusul imunodeficienței umane (HIV). Se ştie, la momentul actual, că există persoane la care mutaţia unei gene permite producerea unei proteine celulare care previne posibilitatea unei infecţii cu HIV.
Purtătorii unei astfel de mutaţii nu au probleme de sănătate şi sunt rezistenţi la infecţia cu HIV. În general, 1% din populaţia lumii are o mutaţie de acest tip, pe care o transmite şi copiilor. În ţările din nordul Europei, purtătorii acestei mutaţii reprezintă în jur de 10-15% din populaţie.
Un alt exemplu nu neapărat de rezistenţă, ci de toleranţă la infecţie, s-a constatat în unele părţi din Africa, unde malaria este o boală frecventă. În timp, din pricina malariei, s-a produs o mutaţie în gena hemoglobinei (globulele roşii iau forma unei lame de seceră), care, în general, este cauza unei boli care se numeşte anemie falciformă sau siclemie, dar care, pentru populaţia din zonele tropicale şi subtropicale, este benefică, oamenii devenind mult mai toleranţi la malarie, prezentând simptome mai puţin severe şi având o mortalitate mult mai scăzută atunci când sunt infectaţi.
Misteriosul caz al localităţii Ferrera Erbognone si limitele medicinei moderne în lupta contra infecţiilor
Omul mileniului III părea, până nu demult, invincibil, iar acest fapt i-a alimentat constant orgoliul. Progresul ştiinţific şi tehnologic fără precedent a creat iluzia că nimic nu-i poate destabiliza ambiţiile, planurile, controlul. Iar acum, când pandemia de COVID-19 a cuprins lumea, panica, neputinţa, confuzia, incertitudinea sunt reacţiile de răspuns dominante în faţa pericolului.
În ultimii ani, specialişti din diverse zone de cercetare au avertizat, tot mai insistent, asupra faptului că omenirea se află într-un moment crucial: sau va acţiona categoric pentru a proteja natura şi a reface echilibrul fragil al planetei, singura noastră casă, şi pentru a duce mai departe ceea ce s-a creat, gândit, descoperit, înţeles de-a lungul timpului, fie rezultatul milioanelor de ani de speranţă şi evoluţie se va risipi în indiferenţa unora şi spre suferinţa tuturor.
Desigur, se caută soluţii (tratament, vaccinuri) de luptă şi protejare a oamenilor în faţa unui virus – SARS-CoV-2 – dar este nevoie de timp, prea mult timp, pentru că, în această vreme, sute de mii de oameni se îmbolnăvesc, alţii mor, toţi ceilalţi sunt vulnerabili.
Omul mileniului trei străbătea spaţiile interstelare cu viteza gândului, diriguitorii lumii puneau la cale să ne transforme sau să ne înlocuiască cu cyborgi, să ne cloneze, să ne hrănească cu “alimente celulare”, produse în laboratoare, in vitro, sau cu termite, lăcuste şi omizi, pentru că, spuneau ei, cu cinism, africanii, asiaticii au de mult timp acest obicei alimentar etc.
Cum ne apără acum cei care şi-au asumat rolul de a decide cum să fie lumea aceasta? Ce ne oferă? Statistici, “stop joc”, izolarea în case, aşteptarea, răbdarea. Cu ce preţ? Până când? Până când natura se va îndura de noi şi ne va mai da o şansă. Paradoxală neputinţă şi înfrângere a inteligenţei umane.
În astfel de momente, omenirea îşi aminteşte de alte catastrofe, epidemii, pandemii – ciuma bubonică, epidemia de variolă din Mexic, din 1520, holera din 1817, gripa spaniolă, din 1918, gripa H1N1, din 2009, alte două epidemii recente, cu coronavirus (SARS, MERS), toate trecute la capitolul “istorie”.
Dar, ironia sorţii, istoria se repetă, sute de mii de oameni devin victime, iar ceilalţi sunt păziţi de “autorităţi”. Se construiesc scenarii apocaliptice chiar de către cei care ar fi trebuit să ofere soluţii.
Şi într-un astfel de context, cei 1009 locuitori din Ferrera Erbognone, Italia, din epicentrul european al pandemiei de COVID-19, îşi duc viaţa liniştiţi şi sănătoşi, în decorul rustic-medieval al zonei şi în ritmul lor de viaţă, bine statornicit, iar lumea îi descoperă acum cu uimire, cu speranţă, în timp ce ştiinţa mileniului III nu poate da un răspuns pertinent la o astfel de situaţie, în care o comunitate întreagă pare a fi imună la atacul coronavirusului.
Nici la situaţiile particulare – un bărbat din China, în vârstă de 100 de ani (tratat cu antivirale, dar şi prin metode ale medicinei tradiţionale chineze), o femeie din Iran, în vârstă de 103 ani, s-au vindecat de COVID-19 – medicii nu au răspunsuri clare, iar mass-media le-a încadrat la categoria “miracole”.
Rămâne de văzut, în epoca post-COVID-19, în ce fel vor fi regândite şi restructurate realităţile lumii în care trăim şi care este sensul pe care inteligenţa umană îl va da vieţii, grijii faţă de om, cunoaşterii, valorilor, meritocraţiei – un subiect de meditaţie pentru noi toţi.
