Gasca domestica – Stiati ca…

In mod traditional, gasca domestica este una dintre “orataniile” nelipsite din gospodariile individuale rurale, unde este ingrijita si pretuita, pentru ca, in afara de adapost, hrana si apa din belsug, cresterea acestor pasari nu ridica alte pretentii. In mod surprinzator, la momentul actual, in Romania, de o atentie din ce in ce mai mare, in randul celor care vor sa dezvolte o afacere in domeniul agricol, se bucura fermele de gaste si de capre.

Explicatia pentru o astfel de tendinta este ca produsele derivate (oua, carne, respectiv lapte, branzeturi) sunt mult mai sanatoase si, prin urmare, mai cautate pe pietele de desfacere, gastele se cresc usor, sunt rezistente la diferite conditii de mediu (frig, caldura), amenajarea adaposturilor nu este deloc complicata. Se pare ca in tari precum Israel, Franta, Ungaria, acest lucru se stie de mult timp, pentru ca exista numeroase ferme de gaste, in care se cresc rase selectionate, cele mai cunoscute si valoroase fiind gasca Emden, de culoare alba, cu picioarele si ciocul portocalii, gasca Toulouse, Holmogor, gasca Alsaciana, gasca cenusie de Landes etc.

• Stiati ca… gasca este prima pasare care a fost domesticita, cu peste 3000 de ani in urma, in Egipt. Stramosii gastelor domestice de astazi sunt Anser Anser si Anser cygnoides. Speciile domestice sunt mai voinice decat cele salbatice, desi si-au pastrat aptitudinile pentru zbor. In tarile nordice, unde au fost crescute primele gaste domestice din spatiul european, aproximativ in mileniul al II-lea i.Hr., aceasta pasare era considerata sacra si nu era destinata consumului, iar  la greci, se credea ca aduce noroc, de aceea era protejata de om. Pentru romani, “Gastele Capitoliului” au intrat de multa vreme in legenda, deoarece, se spune, cand galii au intrat in Roma, noaptea, asediind orasul, in anul 390 i.Hr., nu au intalnit nici un obstacol, singurele care au alarmat populatia de pericolul navalitorilor fiind gastele sacre din templul Junonei, sotia lui Jupiter (in mitologia romana, protectoare a femeilor si a mariajului). Si in folclorul romanesc se crede ca gastele sunt mai “simtitoare” ca un caine de paza, ca la cel mai mic zgomot incep sa tipe, alarmandu-i pe stapani. De altfel, aceasta sensibilitate si reactia prompta la orice zgomot strain a fost confirmata stiintific.
• Stiati ca… dintre pasarile de curte, gasca domestica are un instinct gregar (“spirit de turma”) foarte dezvoltat si o buna memorie, ceea ce le ajuta sa gaseasca hrana, cu usurinta, sa caute locul in care sunt hranite in mod obisnuit, sau sa se intoarca pe pajistea, lunca, gradina in care au gasit seminte, resturi de legume, ierburi preferate. Multi crescatori de gaste le folosesc si pentru a desteleni parcelele agricole, dupa recoltarea diverselor culturi de cereale sau de morcovi, cartofi, salata, mai ales ca aceste pasari sunt, cu adevarat, “gurmande”. In anii ’50 ai secolului trecut, in Statele Unite ale Americii, se foloseau cardurile de gaste domestice pentru a curati campurile pe care fusesera cultivate canepa, tutunul, sfecla, fasolea, hameiul, capsunii etc.
• Stiati ca… aceste pasari sunt foarte “plimbarete”, le place sa inoate, pentru a se hrani cu mici insecte acvatice si, uneori, au porniri “razboinice”, in special gascanii, care ataca alte pasari de curte sau orice prezenta nedorita. Altfel, in pofida aspectului masiv, compact, umbla cu “demnitate”, tinandu-si gatul lung drept, aripile sunt puternice, iar pieptul foarte bine conturat. Penele albe, cenusii, negre contrasteaza cu portocaliul picioarelor si al ciocului.
• Stiati ca… acumularea de grasimi – gastele domestice avand aspectul unor pasari oarecum greoaie – se explica prin faptul ca au mostenit, de la stramosii lor salbatici, “sentimentul” de neliniste care preceda migratia, denumit “zugunruhe” (din germanul “zug” – “miscare”/”migratie” si “unruhe” – “neliniste”). Instinctual, chiar si la gastele domestice, in anotimpul cand pasarile salbatice pornesc spre tarile calde, ficatul manifesta o steatoza hepatica (un fel de invadare cu grasimi). Este si motivul pentru care, in preparatele culinare, ficatul de gasca este cel mai apreciat, grasimile acumulate conferindu-i un gust deosebit. Inca din antichitate, egiptenii stiau acest lucru si apelau la gavaj (“indoparea” gastei), facand-o sa inghita cantitati mari de paine si de smochine uscate. Mai tarziu, au inlocuit aceasta hrana satioasa, cu boabe de grau, tinute in apa calda, astfel incat o gasca sa inghita in jur de un kilogram de boabe pe zi.

• Stiati ca… spre deosebire de speciile salbatice, care sunt monogame, gascanii isi aleg trei – patru gaste “preferate”, desi atunci cand este vorba de carduri mari, acest instinct se pierde.
• Stiati ca… in comparatie cu gainile, gastele domestice fac mai putine oua, iar ouatul este sezonier, de aceea, in crescatorii, se apeleaza adesea la lumina artificiala pentru a prelungi aceasta perioada. Gasca domestica de China, de exemplu, o rasa devenita populara in multe tari, poate sa faca in jur de 100 de oua pe sezon (din februarie pana in iunie), iar Gasca de Huoyan, tot chinezeasca, ajunge si la 200 de oua anual. In schimb, gastele din rasa Embden nu fac mai mult de 40-50 de oua, dar pot sa ajunga la o greutate impresionanta – aproximativ 10 kilograme gascanii si 9 kilograme femelele.
• Stiati ca… specialistii au estimat ca o miniferma de gaste, cu 200-300 de pasari, cu o investitie minima in adapost, poate aduce un profit de aproape 10 000 de euro pe an.