Genele educaţiei, oricât de ciudată ar părea această asociere de termeni, există, după cum spun specialiştii în domeniu. Şi nu numai că există, dar, potrivit unor studii recente, genele educaţiei sunt în declin, chiar şi inteligenţa umană este în declin, în pofida impresiei că trăim într-o societate în care progresul în cunoaştere este mai spectaculos ca oricând.

Ne-am obişnuit să definim educaţia ca un ansamblu de metode aplicate sistematic, conştient, de-a lungul vieţii, cu scopul de a forma şi a dezvolta însuşirile intelectuale, morale, fizice, ale copiilor, tinerilor, ale oamenilor, în general, indiferent de vârstă, precum şi ale colectivităţilor.

Inteligenţa, moştenire genetică şi nu rezultat al educaţiei
Inteligenţa, moştenire genetică şi nu rezultat al educaţiei

Educaţia, în sensul clasic al cuvântului, este un demers dinamic, flexibil, care trebuie să stimuleze fiinţa umană pentru “a fi” şi “a deveni”, în raport cu aspiraţiile personale şi cu tendinţele unei epoci sau alteia.

Din perspectiva unor studii recente, se pare că teoriile asupra educaţiei ar trebui revizuite, constatându-se existenţa unor “gene ale educaţiei”, de care depinde, într-o măsură semnificativă, succesul sau eşecul procesului educativ. Mai mult, unii specialişti în genetică şi neurostiinţe susţin că “genele educaţiei” pot influenţa cu până la 80% rezultatele şcolare ale elevilor.

Obţinerea unei diplome – rezultatul unei “loterii” genetice?

Genele educaţiei, ADN
Genele educaţiei, ADN

Nature Genetics”, o revistă ştiinţifică aflată în top 10 cele mai prestigioase publicaţii de acest fel, specializată în genetică şi psiho-patologie umană, din Marea Britanie, a publicat rezultatele unui studiu în care s-au analizat genele a un milion de persoane de origine europeană, dintre care 300 de mii sunt clienţi ai unei companii de testare genetică.

Se ştie că mai mult de 99% din ADN-ul nostru este identic cu al celorlalţi oameni. Rămâne mai puţin de 1% care este partea noastră unică, cea care cuprinde gene care ne individualizează şi care definesc predispoziţiile noastre. Asupra acestei părţi s-au concentrat oamenii de ştiinţă englezi şi au găsit mii de variante de gene corelate cu reuşita şcolară sau cu ceea ce ei au numit “genele educaţiei”.

Informaţiile oferite de aceste gene au fost agregate într-un “scor poligenetic”, un număr bazat pe variaţia mai multor “loci genetici”. În genetică, un “locus” (plural, “loci”) defineşte poziţia unei gene sau a unei secvenţe de ADN pe un cromozom. Reprezentarea grafică a locilor cunoscuţi ai unui genom (numărul total de gene) constituie harta genetică a genomului.

Genele educaţiei, mecanismele complexe ale organismului uman
Genele educaţiei, mecanismele complexe ale organismului uman

Pe baza acestor date, s-au făcut statistici care au arătat că doar 10% dintre persoanele cu un scor poligenetic scăzut au obţinut diplome universitare, în timp ce 55% dintre persoanele cu scor poligenetic ridicat au obţinut o astfel de diplomă.

Această nouă descoperire – genele educaţiei – deschide alte drumuri de studiu şi pune în discuţie alte convingeri ale noastre. Una dintre aceste convingeri ar fi cea legată de meritocraţie. Există în mentalul colectiv convingerea că cei care fac studii complexe merită mai mult decât cei care nu au reuşit să obţină o diplomă universitară.

Dar, par să spună aceste studii, reuşita şcolară, implicit profesională, este în bună parte rezultatul unei “şanse genetice”. Nimeni nu a făcut ceva special pentru a dobândi o anume zestre genetică şi, cu toate acestea, poate beneficia considerabil de aceasta.

În acelaşi timp, cunoaşterea rolului genelor educaţiei poate conduce la realizarea unui mai bun echilibru între moştenirea genetică şi influenţa mediului în educaţie, astfel încât, atunci când zestrea genetică este deficitară, să poată fi compensată prin alţi factori, din exterior, care să maximizeze performanţele unei persoane.

Genele educaţiei – un studiu făcut pe o sută de mii de voluntari

Educatie si inteligenta
Educatie si inteligenta

Un alt studiu făcut recent pe 100 000 de islandezi născuţi între 1910 şi 1975, pentru care s-a putut consulta o bază de date cu caracteristile genetice, a urmărit prezenţa unor variaţii genetice (s-au găsit în jur de 80), care ar avea legătură cu durata studiilor unei persoane.

Oamenii de ştiinţă au observat că există o conexiune între predispoziţia pentru studii şi fertilitate. Mai exact, persoanele care au parcurs studii pe o perioadă mai îndelungată au mai puţini copii, care, la rândul lor, vor deveni oameni educaţi. Se pune întrebarea dacă o astfel de situaţie are legătură cu faptul că cei care sunt prinşi într-un proces de educaţie pentru mai mult timp îşi întemeiază mai târziu o familie, iar urmarea ar fi un număr mai mic de copii sau dacă este vorba de nişte mutaţii genetice care condiţionează cele două realităţi.

Pe de altă parte, au observat că genele educaţiei, care predispun la studii îndelungate, au suferit diverse mutaţii, s-au diminuat în perioada de timp analizată, iar altă urmare a fost scăderea IQ-ului cu 0,04 puncte, de-a lungul unui deceniu, ceea ce nu ar însemna foarte mult, dar, pe o perioadă îndelungată, această tendinţă ar deveni dramatică.

Citește și:  Care este adevărul despre OZN-uri? Fenomene naturale, nave militare, farse sau extratereştri?

Genele educaţiei analizate în cazul gemenilor

Gemeni
Gemeni

Pentru a argumenta existenţa genelor educaţiei şi faptul că acestea influenţează performanţa şcolară, trei cercetători olandezi au studiat situaţia a 61 de perechi de gemeni, adevăraţi şi falşi. Dacă în cazul gemenilor “adevăraţi” (identici/uniovulari), rezultatele educaţionale sunt similare, pentru gemenii “falşi” (biovulari) diferenţele sunt vizibile.

Cei trei specialişti atrag atenţia asupra faptului că, până acum, diferenţele individuale între copii au fost puse exclusiv pe seama influenţelor factorilor de mediu – nivelul educaţiei părinţilor, mediul socio-economic, calitatea educaţiei primite prin şcoală etc.

Cu toate acestea, chiar în cazul copiilor care provin din acelaşi mediu şi merg la aceleaşi şcoli, diferenţele între performanţele şcolare sunt semnificative, responsabile pentru aceste diferenţe fiind genele educaţiei, care influenţează, în medie, cu 66 % performanţele şcolare (influenţă de 73% în cazul scrisului si cititului, 57% pentru performanţele matematice, 64%, în privinţa vocabularului etc.).

Inteligenţa – moştenire genetică şi nu rezultat al educaţiei

Performante si conditionari genetice
Performante si conditionari genetice

“Nimic nu este mai puternic decât moştenirea genetică!” – este concluzia unui alt studiu, acesta aparţinând unei echipe de cercetători de la Florida University. Aceştia susţin, contrar opiniei comune, că educaţia influenţează cu mult mai puţin nivelul de inteligenţă al unei persoane, în comparaţie cu moştenirea genetică. Peste 70 de regiuni ale genomului sunt asociate nivelului de educaţie.

Este o falsă convingere, spun specialistii, că demersurile educative ale părinţilor, de exemplu, la vârste mici ale copiilor, ar influenţa coeficientul de inteligenţă al acestora. Influenţa exterioară este marginală şi episodică şi se poate concretiza în progrese legate de limbaj (vocabular, scris, citit), dar nu mai mult, afirmă cercetătorii care au făcut analiza pe cazuri de copii adoptaţi.

Din punctul de vedere al specialiştilor de la Florida University, nu acţiunile educative (ale părinţilor, ale şcolii) au cea mai mare pondere în ceea ce devine un copil, ci genele educaţiei – o afirmaţie care contrazice, în mare măsură, stereotipiile noastre de gândire. Fiecare devine ceea ce “este”, adică se modelează esenţial în funcţie de zestrea genetică. Personalitatea, comportamentul sunt influenţate, în mare măsură, de mediu, inteligenţa este moştenită.

Genele educaţiei nu anulează rolul factorilor externi

Genele educaţiei si inteligenta
Genele educaţiei si inteligenta

Niciun specialist nu neagă rolul factorilor de mediu în învăţare, în formarea comportamentelor şi a personalităţii. Ceea ce se schimbă, din perspectiva cercetărilor recente, este ponderea acestora în devenirea unei persoane, de la vârsta copilăriei, până la viaţa adultă.

Intervenţiile pedagogice bine gândite, structurate şi aplicate pot ajuta copiii cu un scor poligenetic scăzut să ajungă la rezultate şcolare, ulterior profesionale, mulţumitoare şi să se micşoreze diferenţele generate de moştenirea genetică.

Genele educaţiei ne pot face mai performanţi sau mai vulnerabili, nu ne “condamnă” definitiv la o anume condiţie. Părinţii, pe de altă parte, ar trebui să renunţe şi ei la a pune întotdeauna orice eşec al copilului pe seama unei greşeli de educaţie (în familie sau în şcoală).

În schimb, dacă genele educaţiei nu pot fi modificate, părinţii, societatea trebuie să pună la dispoziţia copilului un mediu care să-l stimuleze, să-l facă să treacă prin experienţe diverse, de natură intelectuală, emoţională, pentru a-i dezvolta capacitatea şi posibilităţile de alegere, să-l înveţe să gestioneze succesele şi eşecurile.

Genele educaţiei
Genele educaţiei

In anii 2000, s-a mai repus în discuţie, de către oamenii de ştiinţă, un aspect, cunoscut sub denumirea de “Efectul Flynn”, potrivit căruia coeficientul de inteligenţă, la nivel general, este în scădere, iar printre cauzele posibile se numără şi aceasta, până nu demult o adevărată dilemă: inteligenţa – un dat natural sau o construcţie socială?

Altfel spus – o condiţionare genetică (genele educaţiei) alterată de factori nocivi (alimentaţie, perturbatori endocrini, poluare, stres etc.) sau o inadecvare a factorilor educaţionali la nevoile individuale şi la realitatea contemporană?

La momentul actual, studiile menţionate anterior au meritul de a fi demonstrat că, pe lângă genele care explică diversele caracteristici şi predispozii ale fiecăruia dintre noi, există şi genele educaţiei, iar recunoaşterea diferenţelor genetice, şi din acest punct de vedere, nu poate fi decât un progres spre o mai bună cunoaştere a posibilităţilor fiecăruia şi spre găsirea celor mai bune soluţii pentru o educaţie adecvată.

Evident, până la un învăţământ diferenţiat, adaptat aptitudinilor individuale, care să ţină seama şi de predispoziţiile genetice ale fiecăruia, de punctele slabe şi de cele forte, pe care să le încurajeze, făcând posibil progresul, este un drum lung de parcurs.

1 COMENTARIU

  1. Inteligenta are suport genetic. De ce se pretinde cadrelor didactice sa faca din toti elevii lor premianti? Daca elevii ar fi testati din p.d.v. intelectual, al stilului de invatare si apoi repartizati in colective omogene, lucrurile ar fi mult msi simple, pentru ei si pentru cadrele didactice. Acestea ar folosi metode sprcifice si adaptate elevilor. Amestecarea elevilor cu stiluri de invatare diferite duce la dezordine, lipsa de continuitate logica a predarii si invatarii.
    Conceptul de integrare a elevilor cu deficiente, de orice fel, nu duce la rezultate pozitive pentru acestia. Integrarea, lucru in comun cu elevii de toate felurile ar fi bine de facut prin multe si interesante activitati extrascolare.
    Imi pare rau, dar in ultima vreme se confunda doi termeni, total diferiti, educatia si invatarea. Educatia reprezinta modalitati de relationare civilizata cu membrii societatii, invatarea este adaugarea treptata si sistematica de noi cunostinte utile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.