Sfantul Giulgiu sau Giulgiul din Torino, o panza de in, de culoarea fildesului, in forma dreptunghiulara, cu dimensiunile de 4,4 metri lungime si 1,13 metri latime, constituie, de multa vreme, un obiect de adoratie pentru credinciosii crestini, deoarece se crede ca a acoperit trupul lui Iisus din Nazaret, dupa Crucificare. A fost descoperit in Evul Mediu, in 1357, la Lirey, in Franta, si, in prezent, se pastreaza in Capela Guarini, din Catedrala San Giovanni Battista, din Torino, in nordul Italiei. Autenticitatea acestui giulgiu este, si astazi, o problema controversata. Negativul unei fotografii facute in 1898 da o puternica impresie de relief, iar datarea cu Carbon 14, din 1988, arata ca ar proveni din Evul Mediu (ceea ce ar insemna ca este un artefact), desi multi contesta acest rezultat. Giulgiul din Torino ar fi putut ramane o relicva printre altele, cu origine incerta (desi a fost cea mai cercetata din istorie), daca tehnologia actuala nu ar fi complicat lucrurile. Expertiza cu raze X arata ca panza nu este nici pictata, nici desenata, iar tehnicile digitale demonstreaza ca imaginea nu este plata, ci tridimensionala, si ca poarta urmele unei iradieri superficiale, care nu a patruns in interiorul fibrelor.
In lungul sir de teorii si analize, care nu au incetat sa apara de-a lungul secolelor, Jean-Baptiste Rinaudo, preot si specialist, in acelasi timp, in biofizica, propune una dintre cele mai interesante explicatii, in sprijinul autenticitatii Sfantului Giulgiu. El a vrut sa inteleaga in ce fel panza a fost « iradiata », pastrand imaginea trupului crucificat si a pornit de la o idee aparent simpla, aceea ca urmele chipului si ale corpului au fost provocate de un « bombardament » cu protoni. Acestia nu puteau proveni decat din trupul invelit in panza de in, apa din corp putand elibera nuclee de deuterium, un izotop al hidrogenului. Nucleul de deuterium, sub efectul unei energii foarte slabe, are proprietatea de a elibera un proton si un neutron. Pentru a verifica acest fapt, este de ajuns sa se bombardeze o bucata de panza de in cu protoni, pentru a se sti, cu certitudine, daca se formeaza pete, intr-o culoare comparabila cu cea de pe Giulgiul din Torino.
Testul a fost facut in 1992, la Centrul de studii nucleare din Grenoble, si a confirmat presupunerea parintelui Rinaudo, care a mers mai departe cu argumentele sale. Daca protonii au particularitatea de a oxida panza de in, neutronii proveniti din deuteriu au proprietatea, recunoscuta stiintific, de a imbogati Carbonul 14. In acest caz, datarea cu Carbon 14, care se bazeaza pe viteza cu care carbonul dispare, pentru a stabili vechimea unui obiect, nu mai functioneaza, masurarea fiind alterata, aratand o vechime a obiectului mult mai mica. Si acest aspect a fost verificat, la Universitatea Toronto, din Canada, pe o bucata de in provenind de la o mumie egipteana, despre care se stia sigur ca provine din jurul anului 3400 i.Hr. Rezultatul masurarii cu Carbon 14 a aratat ca ar proveni din anul 4700 i.Hr, adica o eroare de 1300 de ani. Prin urmare, si in cazul Giulgiului din Torino, eroarea ar putea fi de aproximativ 13 secole, cantitatea de deuteriu din corpul uman permitand formarea imaginii si explicand diferenta in privinta datarii, implicit autenticitatea Sfantului Giulgiu.
Poate ca cea mai inteleapta raportare la aceasta relicva ramane, totusi, cea a Papei Ioan Paul al II-lea, care, in 1998, a spus despre Giugiul din Torino ca este « o provocare a inteligentei », invitandu-i pe oamenii de stiinta sa isi continue cercetarile, iar pe credinciosi sa vada, in aceasta, « o oglinda a Evangheliei ».
Cele mai recente expuneri ale Giulgiului din Torino au avut loc la Jubileul 2000, apoi in 2010, cand, intre 10 aprilie si 23 mai, prin Capela Guarini au trecut peste doua milioane de oameni, pe care Papa i-a indemnat sa contemple, cu piosenie, misteriosul chip imprimat pe Giulgiu, deoarece « pare a vorbi in tacere inimilor tuturor ». In 2013 a fost autorizata, pe 30 martie, in mod exceptional, o transmisie televizata, iar urmatoarea expunere va avea loc la Jubileul din anul 2025.
