Graffiti exista inca din antichitate, cuvantul “graffiti” provenind din limba italiana, de la “graffito” care inseamna a zgaria. Grecii si romanii inscriptionau cladirile pe care le cucereau, iar oamenii pesterilor desenau peretii.
Aparitia graffitiului modern nu dateaza de foarte mult timp. Mai precis a inceput sa fie popular intre anii 1966-1971 in America, fiind realizate insemnari cu scopuri politice pentru marcarea teritoriilor. Aceasta practica nu era noua, in anii 1960 in Pennsylvania inregistrandu-se pe peretii locurilor publice insemnari ce astazi poarta numele de “tags”. Acestea erau, de fapt, semnaturile lui “Cornbread” si “Cool Earl” care au atras atentia autoritatilor si presei locale. Asadar, America a fost punctul de plecare a graffitiului modern.
Intre 1971 si 1974 au aparut numerosi “writeri” in cartierele New York-ului, in anul 1971 ziarul The New York Times publicand un articol despre unul dintre ei. Acesta se semna cu pseudonimul sau “Taki” si cu numarul 183, care reprezenta numarul strazii pe care locuia. Aparitia acestui articol a starnit curiozitate printre cetatenii orasului New York, Taki, pe numele sau adevarat Demetrius, fiind recunoscut primul “graffer” al culturii underground. Aparitia graffitiului este legata de aparitia intregii subculturi underground, care include si muzica hip-hop si breakdance-ul.
Graffitiul a devenit treptat foarte popular in randul tinerilor, acestia grupandu-se in mai multe gasti (crew), iar locurile preferate pentru graffiti erau metrourile. Grupurile de grafferi au devenit competitive, iar conceptele de “tag” si “bombing” au fost bine stabilite. Din ce in ce mai multi amatori au inceput sa isi scrie numele in locurile publice, astfel incat nevoia de personificare a fiecarei semnaturi a fost simtita rapid. Astfel, grafferi si-au personalizat semnaturile, adoptand o caligrafie speciala sau diferite simboluri si culori. Cel mai cunoscut tag din istoria graffitiului este “Stay High 149”.
Dupa acest moment, grafferii au inceput sa isi mareasca semnaturile, folosind diferite cap-uri pentru tuburile de spray. Artisitii underground au inceput sa isi mareasca si sa isi perfectioneze operele de arta, exersand de cele mai multe ori pe metrouri. Fiecare graffer se diferentia de ceilalti prin originalitate si creativitate, dand nastere unor noi stiluri.
La inceputul anilor ’80, “artistii metroului” au inceput sa fie din ce in ce mai rari, deoarece legea a inceput sa interzica graffitiurile si chiar sa aplice amenzi usturatoare pentru cei care il practica, metrourile, trenurile sau autobuzele erau curatate mai des si pazite atent, atmosfera din cartiere a inceput sa fie tensionata din cauza aparitiei dealerilor de droguri, ba chiar s-a introdus un buget anti-graffiti de catre Metropolitan Transit Authority. Daca pentru unii artisti politica impusa de MTA a insemnat renuntarea definitiva la graffiti, pentru cei mai curajosi a insemnat o adevarata provocare. Insa grupurile de grafferi au inceput sa se manifeste agresiv, revendicandu-si teritoriile.
Interesul pentru arta strazii a crescut considerabil, iar in anul 1994 s-a infiintat primul site dedicat acestei arte.
In Romania, graffitiul a patruns mai tarziu, in jurul anilor 1995. Astazi acest fenomen este incurajat prin concursuri sau expozitii la care artistii isi pot dovedi iscusinta. In unele orase sunt amenajate locuri speciale unde artistii pot desena in voie.
De ce este considerat graffitiul vandalism?
Graffitiul este considerat un act de vandalism, deoarece desenele sunt realizate pe locuri nepermise. Insa acesta este si farmecul acestei forme artistice. Chiar daca acest tip de arta este considerat vandalism, graffitiul are regulile sale bine stabilite si respectate cu strictete de catre grafferi. In primul rand, este interzisa desenarea bisericilor sau a monumentelor nationale, a masinilor si a caselor. Grafferi incepatori (toys) nu au voie sa deseneze peste opera unui graffer experimentat.
Graffitiul, ca orice arta, reprezinta o forma de comunicare si de exteriorizare. Graffitiurile fac parte din viata urbana, ele colorand si infrumusetand cele mai intunecate parti ale orasului. Artistii sunt talentati si sunt, in primul rand, pasionati de ceea ce fac. Cum pasiunea nu cunoaste limite, grafferii continua sa se lupte cu sistemul si cu autoritatile si, cu toate acestea, nu au o abordare agresiva fata de locuitorii orasului.
Termenii folositi in arta graffiti provin din limba engleza, si sunt utilizati pentru a desemna diferite elemente, ca de exemplu:
- tag = semnatura personalizata a unui artist;
- bomb (throw-up) = reprezinta o semnatura mai elaborata, de dimensiuni mai mari, conturata cu o anumita culoare si umpluta cu alta culoare, dupa preferinta grafferului. Literele sunt rotunjite si usor de executat;
- piece (masterpiece) = capodopera, reprezinta opera artistului sau a crew-ului. Cu cat este facuta mai bine, cu atat repsectul pentru graffer sau pentru intregul grup creste;
- burner = o opera mult mai elaborata si este de obicei realizata in cadrul concursurilor, deoarece este nevoie de mai mult timp pentru realizarea sa.
- to slash a tag = cea mai mare insulta adusa unui writer, deoarece aceasta activitate reprezinta realizarea unui tag peste tagul altui graffer.
- toy = incepator sau persoana care nu are talent.
- king = graffer experimentat, cu renume.
Chiar daca toti vad graffitiurile de pe metrouri sau pereti, nu multi inteleg ce exprima ele cu adevarat, nefiind constienti de faptul ca graffitiul este o arta care face parte din cultura urbana. Graffitiul, ca orice forma de exprimare artistica, are un rol educativ, prin impactul pe care il au desenele asupra celor care le privesc si le trateaza ca pe adevarate opere de arta si nu ca pe niste mazgalituri.
