Graurul (Familia Sturnidae) poate fi caracterizat dupa aspectul lui, ca fiind reproducerea in miniatura a corvidelor (corbi, ciori). Are o conformatie zvelta, da impresia de pasare viguroasa. Graurul, cand se deplaseaza pe sol, are pasul putin clatinat dar rapid si sigur. Zborul lui este grabit si zgomotos, cu batai rapide din aripi.
Graurul (Sturnus vulgaris), membru al familiei Sturnidae, este o pasăre deosebit de activă și vioaie, cu o conformație elegantă și agilă. Împărtășind anumite trăsături cu corvidele, graurul se evidențiază prin capacitatea sa de a imita sunetele din jur și prin rolul său ecologic esențial în controlul insectelor dăunătoare. Această specie este răspândită în întreaga Europă, Asia și Africa de Nord, fiind o pasăre migratoare foarte adaptabilă.
Caracteristicile fizice ale graurului
Toate speciile de grauri sunt deosebit de vioaie, agitate si intotdeauna preocupate de gasirea hranei. Familiei graurilor ii apartin ciugulitorii larvelor de insecte. Ciugulitorul larvelor (Buphagus erythrorhynchus), cu ciocul rosu, este originar din stepele africane, o pasare ce are lungimea corpului 21 cm. In stepe, pasarile hoinareasc intotdeauna, in mici carduri, de 6-8 indivizi, in apropierea unor mamifere mai mari, fara de care se pare ca nici nu ar putea trai. Astfel sunt turmele de vite sau turmele de camile din stepa.
Graurii se pot intalni si in preajma unor turme mai mari de animale salbatice (de elefanti, rinoceri, bivoli si antilope). In general, se apropie de animalele de turma ranite, sau care prezinta plagi, care atrag mustele. Astfel, aceste pasari se hranesc atat cu muste, cat si cu larvele care se dezvolta in plagi. Prin ciugulitul lor, rup crustele de pe rani si maresc plaga, astfel ca aceste pasari nu sunt agreate pe langa turmele de animale.
Aceste pasari sunt foarte sperioase fata de om si de pericolele din jur. Animalele salbatice s-au obisnuit cu comportamentul ciugulitorilor, cunoscand semnele lor de avertizare, incat pasarea poate sa aduca deseori la disparare un vanator de animale salbatice mari.
Cel mai cunoscut reprezentant al familiei este graurul din tara noastra care se cheama Sturnus vulgaris. Primavara, masculul are penajul de culoare neagra, cu o nuanta verde-purpurie. Dupa naparlire, toate penele au varfurile de culoare cafenie-deschisa, pe piept au varfuri albicioase, astfel incat toata pasarea pare punctata.
Habitatul și distribuția graurului în lume
Este raspandit si in Europa, in anumite regiuni din Asia, in nordul Africii, si este reprezentat in spatiul mediteranean prin graurul negru-unicolor (Sturnus vulgaris unicolor). In partile nordice ale Europei, graurul este o pasare de trecere. Dar in unele regiuni cu iernile mai blande, este sedentar sau calator.
Ca pasare migratoare, este una din primele care se intoarce si una dintre ultimele care ne paraseste din nou, abia toamna tarziu. Locurile sale de iernare se afla in majoritatea cazurilor, in spatiul mediteranean.
Desi mare parte din grauri traiesc si astazi in padurile mari, o parte considerabila s-a obisnuit sa convetuiasca cu omul, aceasta in special de cand oamenii le ofera ocazii de cuibarit in curti si gradini.
Reproducerea și modul de cuibărit al graurului
Graurul din tara noastra este o pasare vioaie, vesela, al carei cantec, desi nu este deosebit de frumos, este executat cu vioiciune, in primul rand ca anunta apropierea primaverii. Isi fac cuiburile in scorburi, pe langa case, in crapaturile zidurilor. Cuibul consta intr-o aglomerare dezordonata de paie, iarba si pene mici (pentru captuseala interioara).
Cele cinci pana la sase oua, de un albastru palid, lucioase, lunguiete, sunt clocite cca. 14 zile. Cand puii au crescut, se grupeaza in cursul zilei, cu alti tineri in carduri mai mari, se impart apoi in grupuri mici (in cautarea hranei, pe campii) si se aduna catre seara (pentru a cauta impreuna locuinta lor de noapte).
Importanța graurului în ecosistem
Astfel se formeaza carduri de multe sute de indivizi, care zboara in toate directiile, cand toate grupurile impreuna, cand separate, asemenea unui nor. Seara se lasa in trestii sau in stufarisul de pe langa ape pentru odihna din timpul noptii. Masa de pasari poate fi atat de compacta, incat lujerele se rup si trestia arata rupta si turtita.
Odata cu prima zapada si primele geruri, graurii migreaza in carduri spre sud. Aceste pasari pot produce pagube considerabile in livezile cu ciresi sau in vii, dar este si o pasare deosebit de folositoare, intrucat distruge cantitati considerabile de insecte daunatoare, pe care le culege de pe sol sau din sol cu ciocul si cu ghearele.
In tara noastra exista patru subspecii. Raspandit pretutindeni si in numar mare este graurul propriu-zis, al apare in tara noastra in grupuri mici, la sfarsitul lunii februarie, si pleaca in stoluri mari spre sud, in luna octombrie. Cateva carduri mici raman si ierneaza la coasta Marii Negre.
Graurul balcanic – este intalnit ca pasare clocitoare mai mult in Banat si Transilvania. O pasare frumoasa din acest soi, care este in tara noastra, este lacustarul – lung de cca. 23 cm, cu penajul roz pe corp, iar pe cap, gat, aripi si coada, negru-lucios, cu reflexe violete, cu un mot la ceafa. Cloceste rar in tara noastra, de obicei in Dobrogea. Altadata erau in numar mare, mai ales in anii cu invazii de lacuste.
In tarile tropicale exista un numar de reprezentanti ai acestei familii cu un colorit splendid: astfel este graurul albastru ca otelul. El traieste in partea de nord a Africii, are penajul de culoare albastru-verde inchis ca otelul si impodobit cu pete negre.
Graurii au capacitatea sa imite cu maiestrie glasul pasarilor din preajma sa.
Rolul ecologic al graurului
Graurul joacă un rol crucial în ecosistem, fiind unul dintre cei mai eficienți controlori naturali ai insectelor dăunătoare. În timpul verii, graurii consumă mari cantități de insecte, inclusiv omizi, gândaci și larve, protejând astfel culturile agricole.
Totuși, în timpul sezonului de fructificare, graurii pot deveni o amenințare pentru livezi, în special pentru culturile de cireși și viță de vie. Această dublă natură face ca păsările să fie văzute atât ca aliat al fermierilor, cât și ca potențial dăunător.
