Gușterul (Lacerta Viridis), șopârla de culoare verde vibrantă care domină peisajul montan

Gusterul, denumit stiintific Lacerta Viridis, face parte din clasa Reptilia, ordinul Squamata, familia Lacertidae si este in mod clar cea mai mare soparla ce populeaza Germania, denumita si soparla verde, ea avand cel mai frumos colorit. Ajunge in cele mai multe cazuri si la 40 cm lungime sau in cazul raselor din sud, poate sa ajunga si la 50 cm lungime.

Această specie poate fi întâlnită în numeroase habitate din țară, de la câmpii și păduri, până la zone montane, adaptându-se excelent la condițiile locale. Fiind o specie agilă și rapidă, gușterul joacă un rol important în ecosistem, contribuind la controlul populației de insecte și alte nevertebrate.

Caracteristicile fizice ale gușterului

In general, masculul este cu cativa cm mai lung fata de femela, insa ambele sunt animale deosebit de puternice cu o statura zvelta, intregita de coada lor lunga, care este chiar doua treimi din lungimea totala a gusterului. Coada indeplineste unul dintre cele mai importante roluri, avand in vedere ca ea este cea care ii ofera rapiditate in miscare acestui animal.

La masculul guster, partea dorsala are o culoare galbuie spre verde, prevazuta si cu cateva puncte negre, iar partea ventrala este acoperita de o culoare galben deschisa. In timpul imperecherii, gatul masculului isi schimba oarecum nuanta, in albastru stralucitor intens. Femela nu se bucura de intensitatea acelorasi culori, ea este mai putin pigmentata si mai putin atragatoare, insa nu si pentru mascul.

Femela are doar partea dorsala de culoare verde si pe fiecare latura a sa are cate o dunga in lungime, aceasta fiind de culoare mai deschisa. Culoarea lor caracteristica ii va ajuta pe gusteri sa fie buni maestri in camuflare, atat pe sol, mai ales daca este iarba imprejur, cat si prin copaci, cu frunze verzi sau tulpina mai deschisa, ei aparandu-se astfel de pradatori mai mari. Gusterul se hraneste de regula cu insecte, cu puii unor pasari si foarte rar mai consuma si paianjeni.

Reproducere si mod de viata

Aceste animale se reproduc prin depunerea de oua, iar in timpul lunilor de iarna hiberneaza atat in scorburi adanci, cat si in crapaturi ale diverselor stanci ce le pot proteja de frig. Gusterul din aceasta specie, care se poate intalni atat in sudul Europei cat si in centrul ei, are insa o ruda ceva mai indepartata, aceasta se numeste Lacerta Vivipara si se pare ca este unica specie de soparle ce se inmulteste in conditii extreme, chiar si la Cercul Polar in partea Nordica.

Gusterul insa este un animal destul de comun si in tara noastra, chiar si in zonele de munte unde se pare ca ajunge la o altitudine de pana la 1700 de metri. Acesta alearga foarte repede, se urca la fel de repede pe stanci si sare deosebit de iute. Este prada nevastuicilor si din acest motiv trebuie sa demonstreze ca este mai ager fata de ele, pentru a-si salva pielea frumos colorata. Alte animale care-l mai vaneaza pe acest sprinten sunt: pasarile salbatice, serpii si parsii.

Gusterii sunt cunoscuti pentru faptul ca ierneaza incepand cu luna noiembrie pana in luna februarie si cateodata chiar pana in luna aprilie, adesea facandu-si cuibul si sub radacinile arborilor sau sub vegetatia in stare de putrefactie de pe sol.

Reproducerea și dezvoltarea puilor de gușter

Imperecherea acestor animale are loc pe timp de primavara, mai exact in lunile mai-iunie. Femela face de obicei sase pana la doisprezece oua, pe care le depune fie in pamant moale fie in nisip, daca ii permite zona si acest lucru il poate repeta apoi dupa cateva saptamani.

Clocirea oualor de soparla variaza in functie de umiditate, dar si de caldura si poate dura de la doua luni si jumatate pana la trei luni si jumatate. Dupa eclozarea oualor apar puii care au o culoare cenusiu spre verzui pe partea dorsala sau chiar un cafeniu mai inchis cu diverse reflexe metalice.

Au patru dungi in lungime dintre care doua se gasesc pe partea dorsal – laterala si doua dintre ele sunt discontinue asezate pe flancuri. Pe partea ventrala puii sunt de aceeasi culoare galben spre verzui insa putin mai sters, avand reflexe metalice. La varsta de trei ani incep reproducerea proprie insa sunt cunoscute si cazuri, rare ce-i drept, cand au inceput de la doi ani. In natura aceste animale sunt foarte agresive, dar in captivitate se pot imblanzi foarte usor. Media lor de viata este de pana la zece ani.

Un guster la maturitate, asa cum spuneam, atinge lungimea de 40 cm dintre care doar coada reprezinta 20-26 cm, corpul sau fiind relativ mic. La mascul coada e cilindrica si lata la baza, iar la femela este putin mai lunga si mai subtire.

Cand sunt tineri, neajunsi la deplina maturitate, gusterii au pe partea dorsala tonuri de cafeniu sau cenusiu-cafeniu cu o banda laterala alba sau galbena, sub aceasta fiind o insiruire de puncte de culoare galbena ce pot fi persistente, insa difera intre ele mai mult sau mai putin. Femelele sunt albicioase pe partea ventrala.

Cand ajung la maturitate, gusterii prezinta infatisarea mentionata la inceput si anume: la mascul verde albastrui cu puncte negre pe spate si pe gat, albastru intens, iar femela doar verde-galbuie cu acele doua dungi pe spate. Femela este de multe ori descrisa ca avand acele doua dungi longitudinale care dispar treptat pe coada, ea avand si nuante de cafeniu sau cafeniu inchis spre negru, iar unele femele sunt verzi cu linii egale si dungi albe, adesea insa fiind tivite cu negru.

Amenințările și conservarea gușterului

Deși gușterul este o specie comună în România, el se confruntă cu diverse amenințări, printre care pierderea habitatului din cauza agriculturii intensive, distrugerea pădurilor și utilizarea pesticidelor care reduc sursa sa de hrană.

Aceste schimbări de mediu afectează populațiile locale de gușteri, ducând la scăderea numărului acestora în anumite zone. De aceea, protejarea habitatului natural al gușterului și limitarea activităților umane dăunătoare sunt esențiale pentru conservarea speciei în viitor.