Din cele mai vechi timpuri oamenii au găsit modalități de a se curăța după ce și-au făcut nevoile. Cea mai comună soluție a fost apucarea a ce era la îndemână, scoici, mușchi, fân, iarbă, coceni, lână de oaie iar mai târziu, odată cu apariția tiparului, folosirea de pagini de ziar sau de cărți.

Grecii antici au folosit lut și piatră, romanii au folosit bureți și apă sărată. Prima hârtie igienică „oficială” a fost introdusă în China în 1391, dar prima mențiune a hârtiei pentru igiena personală datează din anul 589 D.Hr. în Coreea. Între 875 și 1317 hârtia era produsă sub formă de foi mari (uneori chiar și parfumată) pentru igiena familiei împăratului chinez.

Cu toate acestea, ideea de hârtie igienică în varianta ei modernă a apărut cu 150 de ani în urmă în Statele Unite ale Americii. În mai puțin de un secol marketingul a transformat ceva de unică folosință în ceva indispensabil.

Primele produse special create au fost niște coli de cânepă infuzate cu aloe. Ele au fost inventate în 1857 de către un antreprenor din New York numit Joseph Gayetty, care susținea că produsele sale pot preveni apariția hemoroizilor.

Gayetty a fost atât de mândru de realizarea sa, încât și-a printat numele pe fiecare foaie de hârtie. Cu toate acestea, succesul a fost unul limitat. În schimb, americanii se obișnuiseră să foloseasca foi din cataloagele magazinelor și nu mai vedeau rostul să cheltuie bani pe ceva ce le-ar fi venit în mod gratuit prin poștă.

Următorul pas în evoluția hârtiei igienice a avut loc în 1890, atunci când doi frați, Clarence și E.Irvin Scott, au popularizat conceptul de rolă de hârtie igienică. Marca Scott a devenit un succes mult mai mare decât servețelele medicinale Gayetty, în parte deoarece și-au construit o rețea de distribuție prin hoteluri și farmacii.

Cu toate acestea, era încă o luptă pentru a face publicul larg să accepte deschis produsul, în mare parte deoarece oamenii erau încă jenați de a face publice nevoile lor fiziologice. Mai mult decât atât, fraților Scott le era atât de rușine de natura muncii lor, încât nu și-au asumat meritele pentru inovația lor până în 1902.

Cu trecerea timpului, hârtia igienică a devenit o marcă americană. Chiar și așa, acceptarea la scară largă a produsului nu va avea loc până ce o nouă tehnologie nu a avut nevoie de ea.

La sfârșitul secolului al XIX-lea tot mai multe case aveau toalete legate de sistemele de canalizare interioare. Iar deoarece oamenii aveau nevoie de un produs ce putea fi aruncat în toaletă fără să cauzele probleme conductelor, știuleții și mușchii nu mai puteau fi folosiți. În scurt timp anunțuri promovau hârtia igienică ca un produs recomandat atât de medici, cât și de instalatori.

La începutul anilor 1900, hârtia igienică era încă comercializată ca un produs medicinal. În 1928, Compania Hoberg a încercat o modalitate diferită de promovare. Compania a introdus un produs numit Charmin și a oferit produsului un logo feminin care reprezenta o femeie frumoasă. Geniul campaniei a fost acela că prin punerea accentului pe finețe și feminitate se putea evita discuția despre scopul real al produsului.

Așa se face că Charmin a avut un succes enorm, iar tactica a ajutat compania să treacă peste Marea Depresiune. Zeci de ani mai târziu, doamnele delicate au fost înlocuite cu bebeluși și pui de urs, metode publicitare folosite și în ziua de astăzi.

Chiar dacă în ultimii ani piața hârtiei igienice a stagnat în țările dezvoltate, în țările în curs de dezvoltare se înregistrează o mare creștere a industriei hârtiei igienice. În Brazilia, de exemplu, veniturile din hârtie igienică s-au dublat începând cu 2004, o creștere ce pare a fi rezultatul unei combinații între schimbările demografice, așteptările sociale și venitul disponibil.

Chiar dacă piața trece printr-un boom în țările în curs de dezvoltare, hârtia igienică începe să devină din ce în ce mai scumpă. Acest lucru are loc deoarece pulpa din care se face hârtia e mai scumpă iar costurile energiei electrice și ale apei sunt din ce în ce mai mari. Problema este ce se va întâmpla dacă hârtia igienică va deveni un produs de lux?

Cel mai sigur este că nu va fi o catastrofă pentru omenire, din moment ce am trăit fără ea foarte mult timp. Chiar și acum foarte mulți oameni se descurcă fără ea. În Japonia, o toaletă cu bideu și uscător cu aer este din ce în ce mai populară. Mai mult decât atât, peste tot în lume apa rămâne cea mai comună metodă pentru curățare. În multe locuri din India, Asia și Orientul Mijlociu curățarea depinde de o găleată cu apă și o cârpă.

În ziua de astăzi sunt disponibile foarte multe modele de hârtie igienică, cu mai multe straturi, mai dure sau mai moi, cu miros de mentă, lenvănțică și chiar piersică. Există o foarte mare varietate pentru a satisface nevoile și dorințele tuturor.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ