Dinozaurul Heterodontosaurus a trait pe teritoriul unde astazi se afla Africa de Sud, in era Mezozoica, in Jurasicul inferior, cu aproximativ 195 de milioane de ani in urma. Ramasitele sale fosile au fost descoperite in anul 1962 in Lesotho, in sudul Africii. Craniul acestui dinozaur a fost descris de catre paleontologii Alan Crampton si Alfred Charig, care i-au dat si numele de Heterodontosaurus tucki.
Caracteristicile fizice și dentiția Heterodontosaurusului
Heterodontosaurus era un dinozaur agil, capabil să se deplaseze rapid în căutarea hranei și să se apere de prădători folosindu-și dinții ascuțiți.
Interesant este faptul ca acest dinozaur era foarte mic, avea corpul doar putin mai mare decat al unui iepure din zilele noastre. S-a estimat lungimea sa ca ar fi fost de 1 m si greutatea de 19-25 kg. Era mic si usor, insa se remarca prin dentitia sa specifica mamiferelor de astazi, alcatuita din trei feluri de dinti. Totusi desi se asemana cu mamiferele din acest punct de vedere, cercetatorii au concluzionat ca nu avea altceva in comun cu evolutia acestora.
Dintii din fata erau ascutiti, putin incovoiati si mici, iar cei din spate numiti canini erau mult mai mari. Caninii insa apareau doar pe maxilarul de jos si prin inchiderea gurii intrau in maxilarul superior in niste cavitati, intr-un mod asemanator cum ar intra sabia in teaca. De asemenea in spatele caninilor existau niste masele care amintesc de molarii mamiferelor.
Habitatul și modul de viață al Heterodontosaurusului
Era un dinozaur erbivor care traia in zonele aride si se hranea in special cu plante. Cu botul ce se termina in forma de cioc si dintii ascutiti din fata rupea cu usurinta frunzele, iar cu maselele faramita plantele in bucatele mici. Se pare ca doar caninii ii foloseau la aparare. Masculii foloseau acesti dinti pentru a se lupta intre ei, pentru suprematia in turma, sau pentru cucerirea femelelor. Faptul ca unele exemplare adulte nu prezentau canini arata ca acelea erau femele si doar masculii erau dotati cu acesti dinti.
Strategiile de apărare și adaptările evolutive
Membrele posterioare erau mai mari, puternice si mai lungi decat cele anterioare, deci dinozaurul se deplasa mai mult in mod biped, cu o viteza foarte mare, ca un adevarat cal de curse. Insa faptul ca membrele superioare aveau o forma robusta si erau relativ lungi i-a facut pe unii cercetatori sa concluzioneze ca acestea il ajutau sa se deplaseze uneori si in patru labe.
Coada nu era foarte puternica, structura sa era relativ slaba, deci s-ar parea ca era purtata mai mult tarata. Cand se simteau in pericol, aceste animale isi gaseau scaparea prin fuga in padure.
Dinozaurul Heterodontosaurus face parte din ordinul Ornithischia si familia Heterodontosauridae.
Comportamentul și adaptările evolutive ale Heterodontosaurusului
Heterodontosaurusul a dezvoltat o serie de adaptări unice pentru a supraviețui într-un mediu arid și plin de prădători. În ciuda dimensiunilor mici, acest dinozaur avea o dentiție specializată, cu dinți asemănători celor de mamifer, care îi permiteau să mestece eficient vegetația dură.
Membrele posterioare lungi și musculoase îi asigurau viteză, în timp ce coada relativ slabă sugerează că se baza mai mult pe sprinturi scurte decât pe alergări lungi. Caninii mari, prezenți doar la masculi, indică un comportament agresiv, probabil legat de competiția pentru teritoriu și femele. Adaptările comportamentale și fizice ale Heterodontosaurusului îl fac un exemplu fascinant de dinozaur care a evoluat pentru a face față provocărilor mediului din Jurasicul inferior.
